Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Am lasat`o pe una pentru alta.
Unii au zis ca dau vrabia din mana pentru cioara de pe gard, altii ca e normal.. sunt curios si imi urmaresc impulsurile. Ca deobicei eu am alta parere. Nu`mi plac lucrurile noi sau schimbarile radicale in viata mea personala, dar sunt momente in care ma gasesc de prea mult timp in acelasi loc si imi rasare dorinta de a dezamagi pe cineva.. de a imi face bagajul si a pleca, doar pentru ideea plecarii, de amorul artei sau de dragul dramei.
Asa ca am plecat.. cu un buzunar ticsit, ceva haine, ganduri bune de la parinti, dorul de casa si zambetul pe buze. Drumul trebuie sa recunosc parea promitator, sus intre nori e locul potrivit pentru un visator alimentat cu vodka smirnoff platita in euro.
Se spune ca sunt locuri mai civilizate decat Romania. Se poate.. am fost in cea mai vestita capitala europeana care nu era nici mai buna, nici mai frumoasa si nici macar mai civilizata. Sunt doar aparente. Mai evoluata mi s a parut la probleme, probleme la care erau deja solutiile dar lipsea punerea in practica. E ca si cum s ar da pahare si sticle de apa tuturor .. nestiind ce sa faca mai departe, cei de aici ar sparge cumva sticla si tot ar bea apa.. cei de acolo pur si simplu ar privi`o ore in sir si ar muri de sete.
Mai adanc nu vreau sa merg. Nu merita subiectul dezvoltat nici macar pe blogul unui baiat de cartier.
Mi`am facut cumparaturile, am injurat locuitorii in limba materna, m am distrat si m am intors acasa.

Era sa uit.. am lasat speranta pentru fericire. Dar decat fericire fortata mai bine speranta desarta.

Mario, antreprenor stradal, viseaza sa faca bani din piatra seaca. Farmecul sau ii da o imensa putere de convingere, legenda spune ca acum cativa ani, a incercat sa`i vanda unui american podul constanta, pod situat intre cartierul 1mai si comuna chitila. Evident ca podul nu ii apartinea si nu avea nici un act asupra lui. Afacerea a cazut, iar americanul intors acasa, inspirat de Mario, a pornit o firma care se ocupa cu vanzarea pamantului de pe luna.

Doar pentru ca nu imi place sa mint si sa insel asta nu inseamna ca nu o fac sau ca nu ma pricep.

Ideea e simpla. Trebuie sa gasesti tinta si sa tragi.
Oamenii sunt naivi, dar nu cum erau inainte. Inainte erau doar creduli acum sunt creduli de meserie. Se cred maturi, nu mai cred in ce le spui tu, cred in ce le dicteaza instinctul, nu te mai considera pe tine puternic ca le dai in cap.. cred ca ei sunt maturi ca se lasa jefuiti. Iubesc maturitatea.. si ii multumesc zilnic bunului Dzeu pentru aceasta minune. In timp ce majoritatea intorc obrazul celalalt, cedeaza ei primii, lasandu`te pe tine sa vorbesti, nepunandu-se la mintea ta si uneori cand le mai si rasare putin tupeu incerc sa te insele cu gandul ca tu nu ai cum sa iti dai seama.

Naivitatea mileniului trei ii face de rasul targului.

Aplicarea e arta. In orice moment sa ai o iesire de urgenta asigurata, hraneste`i pe toti cu firimituri, nu i lasa sa moara de foame dar nici nu le umple burtile, pentru ca nu vor mai avea nevoie de tine, glume multe, reflectoarele sa fie pe tine dar atentia publicului deviata in alta parte, fa i sa creada ca sunt in control total in fiecare secunda, ca ei au puterea de decizie.. iar cand te plictisesti sau i ai secat de resurse aplica marele final, retrage`te izgonit. 
Cat mai multa drama, ca si cum n ai avut de ales, asa sa fie totul. Chiar daca s au prins ca au fost folositi sau nu.. fa i sa creada ca ei erau importanti si ei ti au intors spatele iar tu te ai conformat. Asa te vei putea intoarce oricand, in aceeasi pozitie.

In timp ce ei gandesc ca esti un nesemnificativ, tu sapi santuri, gropi si canioane pentru toata lumea. Nu o sa stie ce i a lovit.

Acum te intreb, Marcele .. cum e ? te mai crezi destept ?