Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Stiu povestea unui om batran.
Acum 40 de ani a contractat o boala care avea sa`i schimbe radical intreaga viata. Fiind in floarea varstei, de`abia trecut de adolescenta, a observat el in diferite cazuri ca miezul (de orice fel) e intotdeauna cel mai castigat. Grea boala. Grea pentru el, grea pentru cei din jur, grea pentru toti samburii din lume si pentru toti ceilalti care ii erau pulpa si coaja.
Atunci cand calci oameni in picioare nu te mai intrebi "de ce ramai singur ?". Ci doar accepti situatia, te resemnezi si incerci sa imbunatatesti situatia.
I au placut luminile si le a dorit intotdeauna atintite asupra lui. Asta da boala !
Genul de om care, dupa spusele lui, decat zece ani cioara prefera sa fie un an vultur. Asa se punea el in mijlocul furtunii si zambea larg la cer, doar ca sa fie rugat sa intre in casa, ar fi incercat cu o scobitoare sa schimbe cursul unui rau doar ca sa opreasca in loc cativa trecatori, si ar fi luat camasa pe dos doar ca sa mire lumea pe strada si sa fie privit in tramvai.
Nu l interesau parerile altora, spunea ca "il injura ei pe Dzeu, d apai pe mine, un prost".
Viata lui a fost un spectacol complet, el un actor iar tot ce`l inconjura o scena. A avut de toate. Acum la batranete isi aminteste de tot si`mi povesteste si radem impreuna de parca am fi de o varsta.
Este bunicul meu si ma tem sa nu`i seman.
Mereu ma face sa ma intreb ... oare sunt atat de diferit pentru ca nu am putut sa fiu normal sau pentru ca nu mi s a ivit ocazia ? E ca si cum toata lumea ar avea pantofi albastri iar tu nu ai putut sa ti iei pentru ca nu aveau numarul tau, iar acum urasti culoarea, pantofii si oamenii ce`i poarta.

Spusele sale le`am tradus in "nu conteaza cat traim ci doar cum o facem", iar farmecul povestilor pe care mi le mai spune am sa`l transmit mai departe. Cu siguranta ca asa oameni nu se mai fabrica.

Cum se defineste un barbat ?
La mine in familie nu devi barbat pana nu te inseli. Da.. noi n avem varsta majoratului care sa delimiteze trecerea, vreo proba maiastra de trecut sau nu stiu exact cati litri de bere cu tatii nostri. Noi trebuie doar sa ne inselam. Nu sa inselam, ca asta e prea usor.. ci sa ne inselam.
Vezi tu .. barbatii din familia mea, sunt urmariti de un blestem. Suntem blestemati sa avem intotdeauna dreptate. Te`ai putea intreba .. "dar ce e asa rau in asta ?". Nu functioneaza cum am vrea, cum am spera sau cum ai crede.
Nu o sa castig la loto niciodata doar pentru ca voi face o puternica afirmatie in sufragerie.
In anumite momente.. pur si simplu intervine un al saselea simt care imi arata deznodamantul. L ai putea numi instinct. Poate ca instinct este.. oricum, orice ar fi nu este o minune ci un blestem.
Ai idee cum e sa traiesti viata fara surprize ? Placute .. neplacute.
Ai idee cum e sa asculti vorbe si sa stii ca sunt minciuni, sa asculti promisiuni care stii ca nu se vor implini niciodata, sa privesti zambete de care doar tu stii ca sunt fortate, sau priviri calde trucate ?!
Ai idee cum e sa stii termenul de valabilitate al prieteniilor de orice fel ?! Sa stii cand o sa inceapa si cand o sa se sfarseasca totul .. sa stii de ce si de ce nu..
Crede`ma .. e complicat si dureros. Mai mult complicat si mult mai mult dureros.
La mine in familie nu esti cu adevarat barbat pana nu te inseli.
Si uite asa ne petrecem o parte din timpul liber, incercand sa ne intindem capcane de toate felurile.
Pana la urma.. nu e atat de grav.. e complicat.
Inchipuie`ti ca maine bucatarul o sa faca ciorba la pranz. Iar tu esti in piata cu 24 de ore inainte sa ia ciorba de pe foc, incercand sa ghicesti ce fel de ciorba o sa fie si cautand vanzatorii vinovati de aprovizionarea bucatarului ca sa ii strangi de gat.

Daca te duce capul te vei intreba .. si eu voi raspunde.. sa omori bucatarul nu e sufiecient, nu e complicat.

In alta ordine de idei.. nu ma asteptam la geamuri sparte nici prima si nici a doua oara.. Dar a doua oara.. speram .. nu ma asteptam, dar speram. Asta e .. e timp, pana la urma o sa ma insel si eu. Nu`i nimic .. stiu si de ce si de ce nu.. si nu ma deranjeaza.. doar ca.. e lasa.

Dificila intrebare cand mi se adreseaza.. cel putin eu sunt sincer .. cand o adresez nu prea ma intereseaza si nici nu sunt atent .. incerc doar sa fac conversatie si sa tin cealalta persoana ocupata cat timp imi asez eu lucrurile in cap. Sa zicem (teoretic) ca te intereseaza mai mult si nu esti la fel de nesimtit(a) ca mine.
Ce sa fac.. sunt angrenat intr o lupta asidua, evident cu mine insumi (cliseu). Sunt doua fronturi .. primul vrea o mare, mare reforma.. extirparea corzilor vocale pentru a nu mai vorbi si strivirea degetelor cu ciocanul pentru a nu mai scrie .. motto : "Oricum sunt toti surzi si orbi"
Al doilea front se gaseste in antiteza (intind coarda cu metafora asta, stiu) .. vrea neaparat sa imbunatateasca lucrurile, ducandu`le undeva in cealalta extrema, gandind pozitiv pentru intreaga natiune.. motto : "Cu o floare se face primavara"
Evident ca eu ca om normal sunt total nehotarat.. dar nu alternez ca toata lumea "cand imi vine" .. asa ca am mestesugit un sistem (am probleme normale dar le tratez "extravagant").
Fiecare primeste cate o zi .. e bine pana aici .. s a inteles nu ?
Si uite asa .. incerc in zilele impare sa repar ce am stricat in zilele pare ..
E ceva de munca, dar nu ma plang .. sunt multumit de mine (deocamdata), nu e o treaba usoara.. dar nu vad alta solutie .. Se mai ivesc probleme cand nu am timp sa repar tot ce am stricat cu o zi inainte .. de ex. azi nu am avut timp sa caut acetona.
In rest .. ce sa mai fac.. am cam rezolvat tot ce era de rezolvat.. mai am cativa pitici pe creier .. dar vorbim intr o alta zi de astia ..

PS : Ma grabesc acum .. dar vreau sa iti multumesc ca esti zambitoare tot timpul .. chiar daca stii ca mereu te iau peste picior .. sunt curios totusi.. ai zambi la fel si daca ti as pune piedica ? :P
PS2 : (pe ton ironic) Nu sunt nebun .. sunt doar ... doar ... diferit.