Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Pentru ca sunt genul de om atat de plictisit incat, constient, ma afund in mizeria care ma inconjoara.
Pentru ca am realizat ca nu conteaza unde vei face filosofie, atat timp cat o vei face.. nu conteaza cine te apreciaza atat timp cat te apreciezi tu insuti.

Evident ca vremurile se schimba, ne putem schimba si noi sau nu.
Eu unul .. m am saturat sa tot aud ca "trebuie sa te schimbi" .. am imbracat un costum de 1300 de euro si aratam atat de schimbat.. dar ma simteam la fel, asa cum am fost mereu si sper ca voi ramane. Sunt imbatabil.

Am tot dezbatut defectele oamenilor, prostia lor deja nu o mai consider un defect.. o consider un fel de prim ministru care guverneaza celelalte defecte.
Printre dovezile de prostie apare frecvent, daca nu intotdeauna, barfa.
Ca om de stiinta (si pana la urma asta ma consider) imi place sa controlez orice aspect din jurul meu, barfa este controlata de prim ministrul mentionat mai sus .. si cum stim cu totii infinitatea puterii acestuia, plusand si o imaginatie dezlantuita.. obtii ceva aproape imposibil de controlat. E greu sa stii ce barfesc ceilalti.. bineinteles ca poti alege optiunea sa nu te intereseze.. dar hai sa fim sinceri.. cine chiar poate face aceasta alegere ?!
Asa ca am inventat eu o metoda de a controla aceasta manifestare socio-"mondena".
Daca tot barfiti futuva`n gura .. macar sa barfiti ce vreau eu.

Avand in vedere ca oricum 8 din 10 persoane din mediul propriu le tin doar pentru a fi pur si simplu carne de tun, nu e deloc greu sa fac asta.

Ma simt ca magicianul mascat care dezvaluia toate trucurile din carte, avand ca motivatie, dorinta de a instiga colegii de breasla sa inventeze noi trucuri astfel reinventand industria magica.
Dezvalui asta doar pentru a ma obliga sa duc totul la un alt nivel, imi cer scuze pentru manipulare.. si da .. ati fost manipulati idioti nenorociti. =))

Cum functioneaza aceasta mascarada, probabil ma intrebi ?
E simplu .. am multe grupuri de persoane cu care am umblat sau inca mai umblu, in fiecare grup am cate un om de incredere. Din timp in timp convoc o intalnire personala cu un membru dintr`un grup.. ii spun o poveste si ma bazez pe capacitatea lui de om prost.. de a nu`si putea tine gura si de a dori sa para interesant.. (merge intotdeauna, hahaha) acesta va risipi zvonul lansat de mine, iar omul de incredere imi va confirma. Asta e doar inceputul.. bineinteles ca am dezvoltat aceasta metoda si am dus`o in extreme.. singura problema e ca din cand in cand mai ai parte si de victime colaterale.. dar te pisi pe ei .. daca sunt prosti isi merita soarta, repet.. doar carne de tun.

Ce`i curios, este ca imaginatia voastra salbatica de animale primitive duce totul la un alt nivel. Acum voi clarifica unele dileme. Exagerari de tipul "telefonului fara fir" pe care le practicati. =))

- nu am fost recent injunghiat : am fost doar atacat de un pusti cu un cutit care mi vroia telefonul si mi a provocat, ce`i drept, o zgarietura destul de mare pe clavicula, a fost pedepsit indelung prin chinuri fizice.
- nu am camasa alba : am refuzat internarea la nebuni, sunt in deplinatatea facultatilor mentale
- doar pentru o noapte : de revelion, dupa o pauza de 1 an de care sunt mandru din toate incheieturile, am revenit la niste vechi obiceiuri cu niste vechi si noi prieteni care imi merg la inima. a fost amuzant, dar a fost doar pentru o noapte.
- simtul umorului : nu l am pierdut, inca sunt amuzant si inca fac misto de oricine imi iese in cale si nu numai ..
- minciuni : citez dintr`un bun prieten .. "m ai crede daca ti as spune ca sunt un mincinos incurabil ?"

Cam asta a fost.. toata aventura mea de baiat de cartier, am consumat creativitate timp de un an si ceva pe cacatul asta de pagina virtuala, sincer sa fiu, si`a atins scopul .. si asta de mult, acum nu mai are tel.. trebuie sa moara.
Nu mai e caterinca.. prea isi face toata lumea blog ca sa abereze cacaturi ieftine pe care oricum nu le citeste nimeni, nu vreau sa fiu confundat si bagat in aceeasi oala cu pustii astia care se cred destepti. Putini m au citit si mai putini au inteles si apreciat.

Acesta este ultimul meu post, incheierea blogului si rezumatul activitatii lui marcel o va face un invitat pe care il apreciez enorm, evident ca am pastrat tot ce e mai bun pentru sfarsit.

Sunt ultimul din specia mea .. doar daca mi as aminti si restul.. cert e ca odata cu mine va disparea amintirea unei intregi generatii de insubordonati care si au ales propria cale si au incercat sa mearga de a lungul ei, dar pana la urma.. au fost toti, vrajiti, atrasi si inghititi de sistem.

Nu voi da niciodata matasea zapezii pe abrazivitatea nisipului.

Sunt unele momente in viata oricui, rezervate pentru intamplari speciale care ne vor schimba cumva. Intamplari care isi vor lasa amprenta pentru totdeauna pe corpurile, mintile sau sufletele noastre.
E inevitabil sa ai asemenea momente, unii au parte de mai multe, altii de doar unul singur in viata. Nu ma asteptam ca unul din acestea, rezervate mie, sa nu ma afecteze, dar imi e greu sa accept aceasta schimbare.
Am preferat sa`mi las mana sa`mi tremure si sa mi strice scrisul cand mangai foaia cu pixul, decat sa am o mana ferma ca o stanca dar care sa nu aibe ce sa scrie. Am preferat sa am mintea dezlantuita si cu bune si cu rele, decat o minte calma, incapabila sa creeze.
Stiam care era pretul pe care trebuia sa l platesc, am analizat situatia si am facut schimbul. M am impacat repede si am decis sa merg mai departe.

Acum mi se cere inca un targ..
Niciodata nu am putut sa fac un bulgare de zapada. Nu am putut sa i dau niciodata o forma rotunda si gratioasa pe cat ar merita. Strangeam zapada in palme si incercam sa o modelez, dar brusc ma trezeam ca nu mai am nimic.. in cateva secunde totul se topea si ramaneam dezamagit cu mainile ude.
Bunica imi lua mereu apararea cand eram mic si faceam cate o prostie.. "Ii fierbe sangele in vene, d aia nu are astampar.. lasa baiatul in pace."
Noaptea trecuta am gasit maini mai calde ca ale mele. Nu am crezut ca e posibil, am facut ochii mari si am zambit larg. Cateva minute mai tarziu am descoperit ca mainile mele se racisera nu ca ale ei erau mai calde.. am zambit si mai mult in timp ce i am intors spatele.. "nu`mi esti de nici un folos"
Nu stiu ce se intampla, nu vreau sa stiu.. dar dau orice in schimb pentru asta.
Imi e frica totusi .. am impresia ca altcineva a platit de data asta in locul meu.
Acum astept zapada.

Sunt curios.. ce s a intamplat cu "orice ar fi, ne descurcam noi" sau "nu am sa te mint niciodata."
Nici eu nu am fost sincer.. timpul mi a demonstrat ca m am folosit de tine. Am vrut inima de gheata si asta mi ai dat cadou.
Sper ca pretul pe care`l platesti pentru cadoul meu sa nu fie prea mare.. offff.. iar nu sunt sincer.. sper sa platesti mult, cu varf si indesat. Nu`mi merge cu sinceritatea.. probabil ca daca as fi sincer cu adevarat mi as dori un atac de cord la micul dejun.

Ar trebui sa ma vezi cum zambesc si sunt nerabdator ca un copil in dimineata de craciun.
De abia astept sa ies la joaca.