Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Nu sunt prea stralucit atunci cand trebuie sa mi iau la revedere, dar totusi preiau de fiecare data initiativa desi nu mereu pot accepta instrainarea. E normal .. nimic nu dureaza o vesnicie.. nu ?
Deja s au strans prea multe despartiri, dar stiu ca prieteniile bune sunt puternice si oricat de mare ar fi distanta sau cat de opuse vor fi drumurile se va gasi mereu o oportunitate de reintalnire.
Duminica seara am avut o mare surpriza.
Desi a trecut ceva timp de cand nu ne am mai intersectat drumurile, ne am purtat ca si cum nu s ar fi intamplat nimic, ca si cum nu ne ar fi lipsit compania celuilalt, dar totusi se observa de la distanta multumirea reunirii.
Mi am regasit simtul umorului duminica seara. Pe un drum lung care ducea inspre casa, pe un vant pe care-l simteam in coaste, pe un bulevard necirculat la acea ora. Acum stiu ca nu ma mai poate opri nimic.
A inceput ca o duminica plictisitoare si a continuat ca cea mai grea seara din viata mea.. dar s a terminat in cel mai frumos mod posibil.
Acum ma gandesc ca nu am avut nimic de pierdut niciodata, pentru ca atat timp cat pot sta in picioare voi gasi un mod de a ma putea privi in oglinda.. zambind.
Si ma mai gandesc la ceva.. ar fi meritat si un plaman doar ca sa petrecem mai mult timp impreuna, l as scoate acum cu propriile maini si l as incinera turnand benzina pe el.. doar pentru mai mult timp in care sa ne aducem aminte de copilarie.
Greseala mea.. dar e timp .. mereu o sa fie, niciodata nu e prea tarziu.. ne vedem la anu`.

Pentru Alex. Bafta multa.

August.. asta este luna mea de concediu, luna mea de hoinarit, de recuperat tot ce am neglijat. Ma reintorc la scoala.. scoala vietii, iar acesta este ultimul post. E momentul sa zambesc increzator cum n am mai facut o de mult, sa ma despart de tot si sa o iau de la capat.
Marcel s a intors in cartier.

Fiecare loc are bune si rele, uneori mai multe bune, alteori mai multe rele. Fiecare banca are cate un angajat cu un plan in cap sa o jefuiasca, asa cum fiecare sectie de politie are un functionar public idealist care ar vrea sa scada el singur rata criminalitatii. Fiecare cartier are cate un licentiat in nu stiu ce, care a facut 15 ani de scoala si planuieste sa mai faca inca 15, asa cum exista si cate un pierde vara care vrea sa faca 15 milioane in 15 minute.
E vorba de optiuni si de lipsa acestora.
Zilele trecute am descoperit o noua campanie antidrog. De pe site`ul oficial am aflat ca e "cool" sa inveti, sa muncesti, sa dansezi, sa asculti muzica, sa faci sport si sa ai prieteni. Am aflat cine sunt ei, o informatie mult mai stufoasa decat cea despre un eventual ajutor sau tratament.
Guvernul stie de vreo 35.000 de utilizatori de heroina injectabila, adevarul e ca ei sunt mult mai multi, iar asta e doar un singur drog de care romanul e dependent.
Campaniile antidrog facute in Romania nu au nici o valoare.
Pe de o parte inteleg... e normal sa ajuti cu bani de la buget bolnavii adevarati, nu bolnavii care au ales sa se imbolnaveasca singuri.
Pana la urma drogurile sunt o boala.
E normal ca pustii in sevraj sa fie priviti cu dezinteres si sa nu aibe prioritate in fata atator alte probleme pe care le avem.
Nu sunt bani, plus ca sunt alte probleme de rezolvat.. parlamentarii schimba anual limuzinele si consuma cisterne intregi de combustibil pe plimbari, bordurile trebuiesc si ele schimbate in fiecare anotimp.. dar nu scriu asta ca sa judec.. pentru ca de judecat o poate face orice ziarist muritor de foame la un cotidian de mana a doua. Nu am sa mi exprim nici scarba fata de sistem, pentru ca asta o fac si babele din fata blocului in fiecare zi.
De ce sunt de parere ca o campanie antidrog inca e nefolositoare la noi ?! - Simplu. Pentru ca se incearca remedierea unui rau deja facut.. in loc sa se previna se incearca vindecarea, in loc sa creezi optiuni inainte ca tineretul sa se apuce de droguri ii creezi neplaceri si rusine cu un tratament care esueaza in 95 % din cazuri.
Ma intreb mirat ..
Cum sa fac sport cand nu sunt terenuri publice de sport, iar cele particulare costa mai mult decat drogurile ?
Cum sa muncesc cand nu am locuri de munca ?
Cum sa invat cand sunt ocupat sa mi caut de munca doar ca in iarna urmatoare sa nu mai raman dator la intretinere ?
Cum sa dansez si sa ascult muzica atunci cand cluburile sunt mai scumpe decat drogurile ?
Cum sa am prieteni.. cand ei sunt ocupati cu drogurile neavand alta alternativa ?????!!!!!!
Futu`va`n gat sa va fut.

Oare a fost vantul rece al diminetii, stropii mari si grei de ploaie sau norii desi care impiedicau razele soarelui sa mi patrunda in geam. Sa fi fost lipsa tutunului sau poate sarcasmul de dimineata. Poate au fost toate adunate cu nevoia de o schimbare.
Am doi prieteni buni .. Zergon spunea ca deciziile bune iti dau valoarea umana iar Marz spunea ca intentia nu conteaza, ce faci te defineste.
Mi am pierdut mintile acum mult timp.
Nu am fost niciodata o persoana prea religioasa, cu toate ca multi ani la rand inainte de culcare imi spuneam constiincios rugaciunea iar la sfarsit rugam divinitatea sa mi ajute semenii. "Oamenii saraci fa i bogati si oamenii bolnavi fa i sanatosi." N am cerut niciodata ceva pentru mine, poate si pentru ca nu eram convins ca cineva ma aude sau ca cineva se va implica si chiar voi primi ce doream. Mai tarziu m am lasat si de acest obicei, acum mai privesc in gol cand trec pe langa o biserica si ma intreb "ce ar fi daca ?"
Au fost cateva momente in care imi doream mintile inapoi.
Acum nu mai vreau nimic. Pentru ca in cautare de stabilitate mi am suprimat toate sentimentele. Imi tin respiratia acum. Nu simt nimic. Oricum nu e nimic bun de simtit. Sunt o stanca.
Dar cred ca e un pret destul de mic.. sa platesti eliminarea atitudinii emotionale pentru a uita ca nu esti satanos mintal.
Totusi .. as cere ceva pentru mine.. mi as dori sa am puterea sa accept ce nu pot schimba.. sa inteleg o data pentru totdeauna ca unele lucruri ma depasesc si nu am nici o sansa sa le remediez.. si as mai vrea puterea de a schimba ceea ce pot schimba.. sa nu ma descurajez vazand cate lucruri nu pot controla si sa cedez nemaincercand sa fac nimic.
Pana la urma.. presimt ca o sa fie totul perfect. Candva o sa fie. Trebuie sa fie.