Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Am auzit la un moment dat ca o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte. Evident ca nu am fost de acord.. Nu credeam ca o poza sau o pictura se poate lupta cu o suta de cuvinte de`ale mele .. atent slefuite si lustruite, ingrijit asezate in propozitii. Recent am simtit ca unele cuvinte aruncate aleatoriu cu multa indiferenta, pot durea mai rau decat o lama rece si ascutita. Adevarul e pe undeva la mijloc, fiecare lucru are importanta lui, oricat de mic ar parea. Cuvintele sunt puternice, cuvintele te pot face sa`ti schimbi viata in bine sau rau, te pot insela sub forma de promisiuni, te pot rani sub forma de jigniri, iti pot fura mintile sub forma de versuri.
Dar nu cred ca poti face pe nimeni sa te ierte doar prin cuvinte. Poti face o intreaga natiune sa te voteze, poti face o mie de virgine sa te adore, sa pornesti razboaie si masacre. Dar nu poti cere iertarea prin cuvinte.
Hai sa ni`l inchipuim pe Hitler cerand iertare poporului evreu intr`un discurs pompos.. cu vocea pitigaiata si umila, ochii mari si inlacrimati de caprioara neajutorata.
Numai ca noi oamenii iertam.. chiar daca nu ar trebui sa iertam sau chiar daca nu meritam sa fim iertati. Oare pentru ca asa scrie in biblie, sau pentru ca avem o gena in ADN, sau poate ca suntem prosti .. rau.
In ceea ce ma priveste, stiu raspunsul, iar fiecare e dator sa isi gaseasca propriile raspunsuri in adancul sau.
Am fost iertat de cateva ori si am iertat de cate ori am putut.
Nu`mi pot lua gandul .. putea sa fie altfel, dar oare cum ar fi fost.. daca ar fi fost altfel ?! Mare mister.

"Bai .. ce au trecut anii.. si imi ziceau ai mei cand eram mai mic.. sa am grija ce fac si cu cine umblu, ca bagabonteala e o boala si daca te prinde nu mai scapi niciodata, te inveti asa sa golanesti toata ziua si cu asta ramai, trec anii si nu ai facut nimic. Eu acum daca vreau sa ma duc sa ma angajez .. ce le spun alora la experienta ? Ca am fost la furat in Spania si Italia ? Si ca`mi sta mintea numai la prostii."

Trec anii si trec si nu ramanem cu nimic. Suntem atat de diferiti incat la final nici vise si sperante nu mai avem, ca oamenii normali. Ne tocim tot.. ne tocim sufletul si spiritul si toate lucrurile bune, apare in noi un cancer.. si ne mananca pe dinauntru, ne macina pana nu mai ramane nimic.. decat un trup care traieste dupa o zi pe alta si isi asteapta sfarsitul.
Noi cei care traim in dizgratia celorlalti, in dezechilibru social si ne balacim, fericiti la inceput si regretand la sfarsit, in mlastina din cartierele marginase, suntem fara speranta. Doar suntem .. si atat.
Unii mai scapa.. cand realizezi ca esti bolnav, cauti antidotul.. in cazul nostru stabilitatea.
Si o gasesti intr`un loc de munca.. de la 8 la 5, platit cat mai putin posibil si muncind invers proportional. Dar nu toti ne putem trezi de dimineata, nu putem sa lasam capul jos si sa devenim sclavi industriali, sa pupam un sef in cur si sa tragem cu dintii zilnic pana la ziua de salariu, cand ai o mica pauza dupa care continui ciclul.
O gasesti in mutarea la bunica din centru. Dar acolo trebuie sa fii la 10 acasa, sa ti faci patul si sa mananci ciorba cu cei batrani, unde mai pui faptul ca ei vor sa te invete dar tu stii ca ei sunt batrani si nu stiu despre ce e vorba. Si te intorci...
O gasesti in relatia cu fata perfecta. Dar tu mai vrei plimbari lungi cu baietii si sa mai inchizi telefonul din cand in cand si sa nu iti pese, unde mai pui ca nici din punctul ei de vedere nu e totul bine .. ptr ca tu nu l suporti pe tacsu .. sentimentele socrului sunt identice, ies scantei .. tu o sa crezi ca ea e la mijloc cand defapt ea e cu ei ..
Si tot cauti .. in cel mai bun caz .. ajungi sa marchezi produse cu preturi in supermaketuri, sa stai cu parintii ei si ea sa aibe tot ce puteai sa urasti cand erai mic.
Si tot cauti .. si faci ce stii mai bine si ce ai facut toata viata, poate iese .. poate nu .. nu o sa iasa ca nu esti ala norocos din 100.000 de insi.
Si trec anii si nu ramane nimic.. curios e ca de`abia asteptai asta cand ai terminat liceul.. si acum tanjesti dupa zilele de scolarizare .. atunci rabdai pana in vara cand aveai pauza.. acum rabzi pana castigi la loto.

Raluca este studenta la stiinte politice, pasionata de ce mai invart politicenii si partidele noastre, a intarziat la o intalnire cu prietenii vreo 20 de min ca sa vada discursurile politice cand Basescu a fost suspendat din functie. Deobicei fetele de varsta ei nu au foarte multe in cap .. ea are destule cat sa nu ma plictiseasca niciodata, drept urmare am cerut-o in casatorie o data.


Suntem un popor de ‘las-o ba, ca merge asa’. Pai atunci daca merge asa, sa suportam consecintele. Votezi cu fundul, cu fundul esti condus. Daca te numeri printre acei indivizi care spera intr-o schimbare, intr-o reformare a sistemului politic romanesc si implicit a clasei politice, daca esti sedus de discursuri electorale, de promisiuni si cai verzi pe pereti... sa stii ca esti un naiv. Lucrurile astea nu se vor intampla niciodata, aceasta non ‘Tara Soarelui-Rasare’ isi va urma cursul firesc si se va mai balaci ceva timp intr-o mocirla demult inceputa de comunisti si continuata de pseudo-democrati, superliberari si minti europenizate.
Grivei a intrat degeaba-n Uniunea Europeana, desteptarea tot nu s-a realizat si a inceput sa plateasca costurile gestului sau.. Face cum ii dicteaza stapanul, nu invers. Si cum stapanul isi urmareste propriul interes, Grivei sta degeaba la usa Inaltului Edificiu European .

Oricat de grozav ar fii un om, acesta nu poate sa existe singur. Nici singur ca om, nici singur ca grozav.. asa ca voi incerca sa invit diferite persoane pe care le cunosc si le apreciez, sa posteze aici la mine, punctul lor de vedere asupra unui subiect ales de ei.
Ca sa fie si mai grozav totul, fiecare invitat o sa se bucure si de o scurta descriere facuta de mine.
Pe scurt .. lumea cum o vad ei.. ei cum sunt vazuti de mine.

Umbla vorba in targ, ca se intreaba de mine.. pai de parca nu m ati gasi in cartea de telefoane ;)

Marcel e personaj, nu e actor.. e poveste, nu e realitate, e o mentalitate nu e om, e un fel de a gandi, nu e ganditor..

Gata.. nu mai sufar.. nu mai vorbesc despre mine la persoana a 3 a de parca as fi o entitate divina (lol).

Sunt colegul tau din generala care in prima zi de scoala s a asezat in ultima banca, nu stiu exact de ce .. poate ca banca avea un aer misterios de casa darapanata din padure, poate ca era vreo fata frumoasa in penultima banca, sau poate ca de acolo orizontul era mai larg.. vedeam mai multe .. avand in spate un perete si in fata o lume intreaga.

Sunt colegul tau din liceu care nu venea niciodata la ore si cand venea statea putin, spunea o gluma .. saluta toata lumea cu respect .. se intretinea la o tigara intr o toaleta cu vreo colega .. incercand sa afle ce am facut la ore saptamana trecuta si cam ce avem de facut la ore saptamana viitoare.

Sunt vecinul care atunci cand s a mutat in bloc a atras imediat atentia pentru ca nu mai erau ca el .. avea niste haine ciudate si o sapca fastacie in cap si isi cara atent picioarele printre gropile din spatele blocului.

Sunt prietenul unui prieten de al tau .. si iti par "de treaba" pentru ca am darul de a iti intra repede la suflet .. dar cand ajung acolo, ma cunosti si imi "mesteci" mai bine caracterul .. incerci sa ma indepartezi cu aceeasi viteza cu care mai devreme vroiai sa ma apropii.. o bautura tare cu aroma puternica,.. bun gust si atat de bine aluneca pe gat .. dar mai tarziu alcoolul te imbata si te ia de cap si te nauceste si nu mai stii daca e bine sau nu.

Sunt ala care vorbeste mult dar nu prea spune nimic.. decat in intimitate .. cand e prins in mrejele creionului cand foaia ii sta in fata.. sau capcanele tastaturii cand isi arunca privirea pe monitor. Sunt ala care prefera 5 minute minunate decat 5 ore de tevatura inutila, dar care le poate suporta la fel de bine pe ambele. Sunt cel care nu citeste .. prefera sa asculte.. si nu aude.. prefera sa vada. Sunt .. ah la naiba.. cel mai important e ca stiu exact cine sunt.. tu stii ?

Si s a intamplat o data .. sa cer o noapte si un pachet de tutun.. in schimbul raspunsurilor la toate intrebarile posibile .. am primit in schimb o zi in gradina botanica si "hai mai lasa tigarile" si n am dat nimic in schimb. Nu aveam la ce sa raspund.. nici nu stia ce sa ma intrebe.. defapt nici nu stia ce e o intrebare. Am plecat nauc .. de atunci si doar de atunci .. sunt si neincrezator, neiertator si mai multe cu "ne" inainte.

Pe final as dori sa multumesc celor care citesc si se intorc, nu am sa dezamagesc.. hai sa conversam la un comment.

Imi place ploaia, ma face sa simt liniste.. M-am nascut cu o problema la urechea interna, trebuie sa ma concentrez sa aud anumite sunete pe care un om le aude in mod normal fara nici o problema. Cand ma aflu in mijlocul unei conversatii normale.. chiar si o secunda de neatentie ma poate face sa pierd cateva sunete importante, cuvinte, proprozitii, zgomote..
Uneori mai pierd fragmente si raman cu cateva goluri in ceea ce mi se transmite, mai mereu incerc sa umplu eu aceste goluri cu ce cred eu ca ar trebui sa fie acolo.. cunoscand persoana de multe ori imi iese dar se poate intampla si sa raman cu goluri. Atunci cand imi este prezentata o persoana noua, niciodata nu i pot auzi numele.. multi oameni au problema cu retinutul numelor .. eu nu l aud prima oara.. de aceea m am invatat sa tin minte fetele.
Pe langa functiile de auz, urechea interna se mai ocupa si cu funtiile echilibrului. De aceea imi e frica de inaltime, de lifturi, de poduri. Mai frumos este ca daca ma concentrez destul de mult pot remedia defectele respective, dar nu de fiecare data si niciodata pe amandoua in acelasi timp. Totul se schimba in ploaie. Probabil ca daca exista un Dzeu .. si a dat seama de greseala si nedreptatea pe care mi a facut o si a incercat cumva pe ultima suta de metri sa repare ceva.. mi a dat ploaia.
Uneori sunt atat de egoist incat cred ca ploaia e pentru mine, ca nu are alt scop decat sa ma faca sa zambesc.. Nu se intampla nimic special cand ploua.. dar fiecare picatura de apa cand moare lovindu-se de pamant, de masini, de geamuri.. scoate un anumit sunet, fiecare e speciala in felul ei, fiecare picatura are de spus ceva, fiecare picatura are o poveste pe care vrea ca eu sa o stiu, fiecare picatura e o piesa de puzzle, iar intreaga ploaie cu miliardele ei de picaturi formeaza o imagine.. o simfonie.. care e numai pentru urechile mele. Iar cand sunt cu adevarat norocos ma mai bucur si de adierea vantului care venit de departe, a strabatut mii si mii de kilometri si a vazut toata lumea in lung si in lat. Povestile lui se transforma in versuri care se imbina armonios cu simfonia ploii. Si inchid ochii .. si stau in ploaie .. si ascult atent

"Buna seara, Florin Ionescu, sectia 20 politie, puteti sa imi prezentati si mie un act de identitate ?" Primul nume pe care l am auzit din prima ..