Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Am lasat`o pe una pentru alta.
Unii au zis ca dau vrabia din mana pentru cioara de pe gard, altii ca e normal.. sunt curios si imi urmaresc impulsurile. Ca deobicei eu am alta parere. Nu`mi plac lucrurile noi sau schimbarile radicale in viata mea personala, dar sunt momente in care ma gasesc de prea mult timp in acelasi loc si imi rasare dorinta de a dezamagi pe cineva.. de a imi face bagajul si a pleca, doar pentru ideea plecarii, de amorul artei sau de dragul dramei.
Asa ca am plecat.. cu un buzunar ticsit, ceva haine, ganduri bune de la parinti, dorul de casa si zambetul pe buze. Drumul trebuie sa recunosc parea promitator, sus intre nori e locul potrivit pentru un visator alimentat cu vodka smirnoff platita in euro.
Se spune ca sunt locuri mai civilizate decat Romania. Se poate.. am fost in cea mai vestita capitala europeana care nu era nici mai buna, nici mai frumoasa si nici macar mai civilizata. Sunt doar aparente. Mai evoluata mi s a parut la probleme, probleme la care erau deja solutiile dar lipsea punerea in practica. E ca si cum s ar da pahare si sticle de apa tuturor .. nestiind ce sa faca mai departe, cei de aici ar sparge cumva sticla si tot ar bea apa.. cei de acolo pur si simplu ar privi`o ore in sir si ar muri de sete.
Mai adanc nu vreau sa merg. Nu merita subiectul dezvoltat nici macar pe blogul unui baiat de cartier.
Mi`am facut cumparaturile, am injurat locuitorii in limba materna, m am distrat si m am intors acasa.

Era sa uit.. am lasat speranta pentru fericire. Dar decat fericire fortata mai bine speranta desarta.