Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Sunt atat de neconventional incat scriu rar despre evenimentele curente, poate pentru ca despre prezent scriu toti si se scriu multe, de aceea atunci cand totusi ma incumet sa o fac imi iese totul atat de diferit..

Tin minte.. ca nu de mult imi placea craciunul.. dar spiritul acestei sarbatori a fost distrus in ochii mei de, ironic, oamenii care l sarbatoresc.

Unii se afunda intr`o ipocrizie iesita din comun.. ii vezi cum in fiecare an, la mijlocul lui decembrie incep sa se transforme. Nu`si dau seama de prefacatoria de care dau dovada, nenorociti falsi.. trec luni intregi si nu vorbesc cu tine, dar acum simt nevoia sa ti dea un sms, simt nevoia sa ti zambeasca fals si sa ti ofere drept cadou cate un produs cu intentii artistice dar de foarte prost gust. Nu ne am vazut mai tot anul si acum vrei tu sa mi demonstrezi mie ca esti "generos" sau ca te`ai "gandit" la mine.. macar fa o intr`un mod cat mai simplu.. fa ti timp si intalneste`te cu mine, strange`mi mana, pupa`mi obrazul sau imbratiseaza`ma .. nu vreau puloverul tau, ieftin si de proasta calitate, nu vreau sa primesc mass sms`ul tau cu o urare copiata de pe nu stiu ce website.. pentru ca intentia chiar NU conteaza.. nu ti bate joc.. daca vrei sa faci ceva, fa o pentru ca vrei din suflet, nu pentru ca "asa e frumos" sau ai vreo obligatie..
Nu inteleg de ce unora le trebuie o sarbatoare ca sa fie buni, de ce va trebuie o sarbatoare ca sa va sunati rudele si prietenii sau sa va faceti cadouri ?! .. daca vrei sa faci asta o poti face oricand, nu ti trebuie ca motivatie nu stiu ce traditie..
Imi aduc aminte acum cateva luni, dupa ce am lipsit cateva zile din peisaj pentru o scurta internare in spital.. am constatat ca multi au crezut ca pur si simplu printr`un numar de magie am disparut si ca n am existat niciodata. Majoritatea cunostintelor cu care umblasem luni intregi, facusem gratare impreuna, bausem prin cluburi si parcuri, impartisem mancare din aceeasi farfurie, impartisem zile de dimineata pana seara si nopti pana dimineata au crezut ca pur si simplu nu mai sunt. Adica ne o ardem o luna impreuna si dupa cateva zile nu incerci sa vezi ce se intampla cu mine si mi dai un sms de craciun ?! Ai mancat la mine in bucatarie .. si te ai imbatat la mine pe canapea dar cand nu am mai fost, nu am mai fost si gata ? M a inghitit negura timpului si nu mai exist ?!

Mai sunt si altii care urasc Craciunul.. unii chiar au motive.. si sechele .. restu sunt niste idioti, niste "grinch wannabes" niste asa zisi razvratiti cu o propaganda anti craciun penibila care nu se bazeaza pe nimic.. cand ii intrebi de ce nu ti place.. scutura din umeri mirati.. cred ca unii au o dorinta fundamentala sa fie prosti.
Stati departe va rog ! Nu vreau sa sara prostie din voi pe noua mea sapca scumpa.

Cat despre mine.. adevarat sunt, lucruri adevarate fac.
Daca vreau sa ti urez ceva.. am s`o fac din suflet, imi place ca fiecare urare plecata de la mine sa fie speciala, sa fie personalizata pentru destinatar, si nu.. nu am sa ti raspund doar din obligatie..

Mai intai sa mi faca mie placere.. si dup aia mai vedem..

Am avut un craciun foarte frumos, am avut persoane dragi aproape, am facut un gratar pe bloc, am petrecut ca n 96, am primit si cadouri superbe.. de la promisiuni inedite pana la parfumuri scumpe, dar cel mai frumos a fost un breloc cu Romania.

Cu oamenii.
Dar nu imposibil.
Daca pamantul e un regat cu siguranta oamenii sunt bijuteriile coroanei.
Cine se aseamana nu se aduna, nu poti judeca un om dupa cei ce il inconjoara, unii oameni sunt atat de nenorociti incat ii tin pe unii aproape doar pentru a face experimente pe ei.
Se poate spune ca cea mai simpla cale este cea mai buna. Dar cand nu esti un om simplu nu vei alege niciodata calea cea mai simpla, o vei exclude din start, de aceea uneori ai nevoie de oameni simpli langa tine, pentru mai multe sanse de reusita.
Totusi.. oamenii simpli.. in simplitatea lor comit uneori o mare greseala. Se lasa atrasi de o falsa maretie a oamenilor complicati, o maretie care este doar in capul lor.. cei complicati cu siguranta nu sunt mai buni. Dar nu asta ar fi o problema.. unii ba chiar ar numi`o evolutie.. greseala e cand incerci sa copiezi un lucru cu care nu ai nimic in comun si nu te reprezinta, pentru ca atunci vei da chix cu siguranta. Ca om simplu vei crede pentru cateva momente ca nu e atat de greu sa atingi un alt nivel si pentru cateva secunde te vei crede mai destept, mai frumos .. la drqu.. poate si mai bogat.. dar nu vei fi niciodata, pentru ca incercand sa imiti un comportament, un mod de viata sau un caracter diferit .. vei ajunge doar o copie .. oricat de buna copie vei fi .. nu vei conta niciodata, pentru ca la final tot o copie vei ramane.. poate arati la fel.. dar cusaturile tale vor ceda mai repede. Pana la urma e mai usor sa copiezi un caracter decat sa ti creezi unul propriu .. dar nu tot timpul e bine.
Asa e cu oamenii simpli .. la inceput daca le arati indiferenta vor fi si mai atrasi de tine, daca vei fi cu adevarat responsabil vei alege calea cea simpla.. vei incerca sa remediezi situatia asta indepartandu-i, dar atunci vor incepe sa te urasca.. si atunci ca om complicat ce esti vei face cea mai mare greseala din viata ta, vei incepe sa te indoiesti de tine insuti.. moment in care vei incerca sa le arati tainele lumii si sa le daruiesti toata cunoasterea ta.. bineinteles ca atata informatie complicata pentru mintile lor simple va fi la fel de daunatoare ca o raceala pentru un om fara sistem imunitar (ce comparatie urata.. e din cauza cartilor pe care le am citit recent.. vreau sa ma fac doctor) si atunci te vor crede ciudat si cu timpul se vor crede chiar mai destepti ca tine.
Dar stim cu totii adevarul pana la urma.

Asa se intampla ca in ultima saptamana.. din diverse motive am fost fericit si plin de energie.. e de la vreme sunt sigur.. sa ma vedeti cum ma plimb pe strazi seara in frig cu cafea ieftina si fierbinte intr`o mana, cu tigara in cealalta si cu vodka in buzunar.. in ultima vreme am incetat sa mai reneg ceea ce sunt .. sunt un alcoolist mizantrop care a preferat cearcane si minte limpede decat pastile recomandate si viata sedata.
Cand sunt fericit si glumesc inseamna ca nu`mi mai ajunge nimeni la nas.. si ca prin orice lucru spus incerc sa mi arat superioritatea.. nu i asa prietene ??
Cand sunt fericit si ma simt bine langa oameni in care am incredere si la care tin.. inseamna ca e zborul dinaintea caderii .. nu i asa vecina ??

In alta ordine de idei m am jurat ca nu o sa mai scriu articole atat de lungi .. stiu ca unora nu le vine sa citeasca ceva cand vad "ditamai matzul" .. sincer si eu ma numar printre ei :) .. dar ma las furat de idei .. si uite ce iese.. si am tot zis ca o sa fac intr`un fel blogul asta cu poze.. cu ceva culori .. sau ceva poze din cand in cand .. parca e prea monoton si sumbru .. dar nu am timp si nici chef si stiu ca nu meritati.. cei putini care apreciaza isi pot sacrifica globul ocular cateva minute pentru cativa ani de stimulare intelectuala .. nu`i asa ? :D

Bafta multa in tot ce faceti. Astept de la orice cititor provocare intelectuala.. m am hotarat sa incep sa raspund la comenturi.. ;)

Ma jur ca e ceva in neregula cu mine. Dar asta stiam, probabil ca si cei care ma cunosc sunt destul de constienti de asta.. nu cred ca e o problema, cel putin pentru mine nu .. dar este ceva.. si merita sa mi pierd sambata seara analizand asta. Daa.. (pe ton ironic) asa facem noi oamenii cu nereguli, sambata seara gandim, analizam.. nu petrecem. (Ce idiotenii spun).
Cu cat un produs este mai frumos ambalat, mai stralucitor, cu atat imi inspira mai multa neincredere. Gandindu-ma probabil "daca e atat de bun .. de ce ii face atata reclama ?!"
Marketingul exista cam peste tot intr`o oarecare masura. Nu sunt impotriva lui.. cel putin nu in totalitate, nu ma deranjeaza ca exista chiar daca se exagereaza in unele situatii.

Am inteles.. a aparut o noua "pra-ji-tu-ra" o saptamana de difuzare la televizorul la care nu ma uit e de ajuns, o sa se afle ca ai facut o noua "pra-ji-tu-ra" dar nu imi invada site`urile pe care stau cu pop`up si cu flash`uri care imi incarca procesorul amarat si obtin o sacadare.. sunt la dieta, Doamne iarta-ma .. chiar ma intoxici cu noua ta "pra-ji-tu-ra."
Da.. stiu e un nou mall cu de toate, am vazut reclame pe blocuri (in halul asta ?!) ca au adidasi ieftini .. nu stiu pentru cine .. mie nu mi s au parut ieftini. Dar chiar trebuie sa provocati crize de isterie printre adolescentii lesinati dupa viata mondena ? "aaa s a deschis un nou mall .. trebuie sa mergem !! hai sa mergem in noul mall." Si ii vezi grabindu`se de parca dupa o saptamana o sa expire mallul si o sa dispara, grabiti`va sa nu pierdeti.. nimic. (Imi tot repet ca nu e vina adolescentilor .. e vina mall`ului, cum si mama molie da vina pe un bec cand ii spune lui bebe molie .. de ce tata molie nu s a intors acasa.)

Astea sunt cateva exemple .. mai sunt miliarde, dar nu am nici timp si nici chef sa tai si mai adanc in situatie.. ati inteles voi.. (nu ca mi ar pasa).
Adevarata problema e ca si oamenii isi fac marketing. De la incercarea de a folosi un iphone pentru marirea sex appeal`ului pana la mintirea in CV pentru a obtine un post la care nu esti calificat.

Nu inteleg de unde atata lipsa de rusine si bun simt.

Am comandat azi o pizza.. logo`ul companiei suna ceva in genul .. "Mereu la fel de buna." M am amuzat teribil .. plus ca am apreciat la maxim fraza.. gen.. nu te mint.. nu ti zic ca e cea mai buna sau cea mai ieftina .. dar e mereu la fel, daca iti place.. poti cumpara iar .. o sa fie la fel, daca nu ti place.. cauta alta solutie pentru ca nu o sa ti placa niciodata ce ti dau eu.

Nu ma plang ca orice gospodina sedusa si amagita de reclama si violata de pretul prea mare cand a ajuns la casa de marcat, nu ma deranjeaza nici macar incercarea de a ni se implementa in cap ca tre sa cumparam mai mult, mai scump, pentru ca putem.. daca vrem cu adevarat putem.. nu conteaza ca nu avem bani si ca lumea e in criza financiara.. daca vrei ceva cu adevarat.. poti, ce daca e mai scump decat orice alt produs de genul lui.. (gandeste`te ca e la reducere, economisesti bani .. sunt 3 milioane adidasii, dar sunt la reducere de la 5 milioane.. ai 2 milioane de la mata sa ti iei adidasi .. imprumuta`te de inca 1 milion, gandeste`te ca o sa castigi 2 milioane .. ca doar ii iei la reducere, gandeste`te cum o sa se gandeasca pizdele la tine), nu ma dezgusta minciunile, vrajelile, exagerarile .. sunt obisnuit cu ele, nu ma deranjeaza mastile pe care le poarta oamenii, crezand ca daca arata altfel, cheltuind mult la frizer, solar sau eu mai stiu unde, vor fi altfel.

Ma deranjeaza ca pe zi ce trece tot mai multi cred ca e normal asa .. si mai mult ma deranjeaza ca nu mi permite coloana vertebrala sa ma adaptez prostiei.. sunt unele momente in care imi doresc mult de tot sa fiu la fel de superficial si prost.. doar ca nu mi iese.. :(

Imi amintesc cand eram mici si cresteam cu zambetul pe buze. Amandoi de pe strada Dreptatii .. visam sa ne facem "gabori" sa aparam dreptatea.. ce paradox.. dupa cativa ani furam portocale din piata, pana ne a prins unchiul tau si ne a tras de urechi incat, ma jur, am crezut ca o sa mi le dezlipeasca de cap.
"Nu o sa ajungeti nimic daca o s`o tineti asa"
Nimeni nu a crezut in noi, defapt.. la noi in cartier din cauza saraciei nimeni nu mai credea in nimic .. paine cu margarina si fotbal toata ziua, asta a fost reteta copilariei noastre
Dupa cativa ani n am mai stiut nimic de tine .. era perioada aia cand ne facusem mari si beam bere in fata scarii .. si ai aparut la volan intr`un bmw, cu 2pac la maxim in difuzoare, mergeai incet sa fii sigur ca te vede toata lumea. Mi ai spus atunci ca "succesul este cea mai buna razbunare." Si asa a fost.. ai inchis gura tuturor care nu credeau ca o sa facem ceva bun in viata.
Ma bucur ca am trecut prin atatea impreuna.
Probabil ca`ti datorez tie toate lucrurile pentru care ma bucur acum. Norocul meu ca ai fost atat de aproape. Stii ca doctorul imi zice la fiecare vizita ca daca ajungeam mai tarziu si cu zece minute poate nu m as mai fi trezit niciodata din coma ?
Daca acea intamplare neplacuta din viata mea a fost o cursa cu moartea tu ai fost cel mai bun sofer pe care l as fi putut avea.
Cand m am trezit ai fost printre primii oameni pe care i am vazut .. m ai intrebat cu zambetul tau larg "ia zi barosane, cum a fost in iad ?" In iad intr`adevar fusesem .. si nu am inteles nici pana azi de ce m am intors ?!
N am inteles prea multe cand imi povesteai cum plangea mama.. "Nimic nu`ti rupe inima mai rau decat sa vezi o mama plangand ca nu o sa si mai vada copilul vreodata".. n am inteles.. pana cand nu am vazut o pe mama ta.
Iti dau dreptate..
Acum au ramas regrete.. si o gramada de lucruri intunecate pe umerii mei, e a doua inmormantare la care trebuie sa merg anul asta.. Nu prea pot sa accept asta. Tu m ai salvat pe mine si eu nu am putut face nimic pentru tine ?!
Odihneste`te in pace.

Nu sunt prea stralucit atunci cand trebuie sa mi iau la revedere, dar totusi preiau de fiecare data initiativa desi nu mereu pot accepta instrainarea. E normal .. nimic nu dureaza o vesnicie.. nu ?
Deja s au strans prea multe despartiri, dar stiu ca prieteniile bune sunt puternice si oricat de mare ar fi distanta sau cat de opuse vor fi drumurile se va gasi mereu o oportunitate de reintalnire.
Duminica seara am avut o mare surpriza.
Desi a trecut ceva timp de cand nu ne am mai intersectat drumurile, ne am purtat ca si cum nu s ar fi intamplat nimic, ca si cum nu ne ar fi lipsit compania celuilalt, dar totusi se observa de la distanta multumirea reunirii.
Mi am regasit simtul umorului duminica seara. Pe un drum lung care ducea inspre casa, pe un vant pe care-l simteam in coaste, pe un bulevard necirculat la acea ora. Acum stiu ca nu ma mai poate opri nimic.
A inceput ca o duminica plictisitoare si a continuat ca cea mai grea seara din viata mea.. dar s a terminat in cel mai frumos mod posibil.
Acum ma gandesc ca nu am avut nimic de pierdut niciodata, pentru ca atat timp cat pot sta in picioare voi gasi un mod de a ma putea privi in oglinda.. zambind.
Si ma mai gandesc la ceva.. ar fi meritat si un plaman doar ca sa petrecem mai mult timp impreuna, l as scoate acum cu propriile maini si l as incinera turnand benzina pe el.. doar pentru mai mult timp in care sa ne aducem aminte de copilarie.
Greseala mea.. dar e timp .. mereu o sa fie, niciodata nu e prea tarziu.. ne vedem la anu`.

Pentru Alex. Bafta multa.

August.. asta este luna mea de concediu, luna mea de hoinarit, de recuperat tot ce am neglijat. Ma reintorc la scoala.. scoala vietii, iar acesta este ultimul post. E momentul sa zambesc increzator cum n am mai facut o de mult, sa ma despart de tot si sa o iau de la capat.
Marcel s a intors in cartier.

Fiecare loc are bune si rele, uneori mai multe bune, alteori mai multe rele. Fiecare banca are cate un angajat cu un plan in cap sa o jefuiasca, asa cum fiecare sectie de politie are un functionar public idealist care ar vrea sa scada el singur rata criminalitatii. Fiecare cartier are cate un licentiat in nu stiu ce, care a facut 15 ani de scoala si planuieste sa mai faca inca 15, asa cum exista si cate un pierde vara care vrea sa faca 15 milioane in 15 minute.
E vorba de optiuni si de lipsa acestora.
Zilele trecute am descoperit o noua campanie antidrog. De pe site`ul oficial am aflat ca e "cool" sa inveti, sa muncesti, sa dansezi, sa asculti muzica, sa faci sport si sa ai prieteni. Am aflat cine sunt ei, o informatie mult mai stufoasa decat cea despre un eventual ajutor sau tratament.
Guvernul stie de vreo 35.000 de utilizatori de heroina injectabila, adevarul e ca ei sunt mult mai multi, iar asta e doar un singur drog de care romanul e dependent.
Campaniile antidrog facute in Romania nu au nici o valoare.
Pe de o parte inteleg... e normal sa ajuti cu bani de la buget bolnavii adevarati, nu bolnavii care au ales sa se imbolnaveasca singuri.
Pana la urma drogurile sunt o boala.
E normal ca pustii in sevraj sa fie priviti cu dezinteres si sa nu aibe prioritate in fata atator alte probleme pe care le avem.
Nu sunt bani, plus ca sunt alte probleme de rezolvat.. parlamentarii schimba anual limuzinele si consuma cisterne intregi de combustibil pe plimbari, bordurile trebuiesc si ele schimbate in fiecare anotimp.. dar nu scriu asta ca sa judec.. pentru ca de judecat o poate face orice ziarist muritor de foame la un cotidian de mana a doua. Nu am sa mi exprim nici scarba fata de sistem, pentru ca asta o fac si babele din fata blocului in fiecare zi.
De ce sunt de parere ca o campanie antidrog inca e nefolositoare la noi ?! - Simplu. Pentru ca se incearca remedierea unui rau deja facut.. in loc sa se previna se incearca vindecarea, in loc sa creezi optiuni inainte ca tineretul sa se apuce de droguri ii creezi neplaceri si rusine cu un tratament care esueaza in 95 % din cazuri.
Ma intreb mirat ..
Cum sa fac sport cand nu sunt terenuri publice de sport, iar cele particulare costa mai mult decat drogurile ?
Cum sa muncesc cand nu am locuri de munca ?
Cum sa invat cand sunt ocupat sa mi caut de munca doar ca in iarna urmatoare sa nu mai raman dator la intretinere ?
Cum sa dansez si sa ascult muzica atunci cand cluburile sunt mai scumpe decat drogurile ?
Cum sa am prieteni.. cand ei sunt ocupati cu drogurile neavand alta alternativa ?????!!!!!!
Futu`va`n gat sa va fut.

Oare a fost vantul rece al diminetii, stropii mari si grei de ploaie sau norii desi care impiedicau razele soarelui sa mi patrunda in geam. Sa fi fost lipsa tutunului sau poate sarcasmul de dimineata. Poate au fost toate adunate cu nevoia de o schimbare.
Am doi prieteni buni .. Zergon spunea ca deciziile bune iti dau valoarea umana iar Marz spunea ca intentia nu conteaza, ce faci te defineste.
Mi am pierdut mintile acum mult timp.
Nu am fost niciodata o persoana prea religioasa, cu toate ca multi ani la rand inainte de culcare imi spuneam constiincios rugaciunea iar la sfarsit rugam divinitatea sa mi ajute semenii. "Oamenii saraci fa i bogati si oamenii bolnavi fa i sanatosi." N am cerut niciodata ceva pentru mine, poate si pentru ca nu eram convins ca cineva ma aude sau ca cineva se va implica si chiar voi primi ce doream. Mai tarziu m am lasat si de acest obicei, acum mai privesc in gol cand trec pe langa o biserica si ma intreb "ce ar fi daca ?"
Au fost cateva momente in care imi doream mintile inapoi.
Acum nu mai vreau nimic. Pentru ca in cautare de stabilitate mi am suprimat toate sentimentele. Imi tin respiratia acum. Nu simt nimic. Oricum nu e nimic bun de simtit. Sunt o stanca.
Dar cred ca e un pret destul de mic.. sa platesti eliminarea atitudinii emotionale pentru a uita ca nu esti satanos mintal.
Totusi .. as cere ceva pentru mine.. mi as dori sa am puterea sa accept ce nu pot schimba.. sa inteleg o data pentru totdeauna ca unele lucruri ma depasesc si nu am nici o sansa sa le remediez.. si as mai vrea puterea de a schimba ceea ce pot schimba.. sa nu ma descurajez vazand cate lucruri nu pot controla si sa cedez nemaincercand sa fac nimic.
Pana la urma.. presimt ca o sa fie totul perfect. Candva o sa fie. Trebuie sa fie.

Aseara mi am disecat viata. Am cam luat note de promovare la toate capitolele.. Totusi sunt nemultumit. Daca ar fi viata altcuiva nu as intelege de unde vine atata mahnire. Probabil ca odata cu trecerea anilor s au pierdut multe lucruri, iar optimismul de geniu cu care m am nascut aflu acum ca l am dat jos din autobuz de mult. Simt cum se scurge tot ce am mai bun in mine.. cu fiecare rasuflare si fiecare cuvant scris. Probabil ca pana la sfarsitul anului voi consuma tot ce am mai de pret.. voi ramane pustiu. Uneori sunt atat de ocupat sa fiu suparat incat ma opresc din gandit. Trecerea noptii nu a remediat nimic, m am ridicat din pat doar ca sa ma duc acasa si am ajuns acasa doar ca sa am de unde pleca.. Nici vodka aia blestemata nu mai avea acelasi gust.. iar tutunul nu m a mai readus cu picioarele pe pamant.
Ma simt ca un barman, ma simt folosit.. mi se zambeste doar cat torn bautura in pahar, sunt platit pentru efort si uitat. Ma stie toata lumea dar nu ma apreciaza nimeni.
Pana la urma nu e chiar atat de rau .. probabil e asa cum trebuie sa fie.. nu cum as merita bineinteles.. ci doar asa cum trebuie.
Dar totusi... uite gasesc un zambet.. numar bacsisul sictirit si trag un suras diabolic. Orice ar fi voi ramane in picioare.. am muncit prea multe nopti ca sa renunt acum.. lumea are nevoie de bautura.

Sunt de parere ca orice om de succes trebuie sa si inceapa discursul care ii confirma izbanda cu multumiri.
Evident ca orice lista de apreciere e lunga sau stufoasa si daca nu e .. inseamna ca omiti ceva .. voit sau nu.
Acesta nu este un discurs pentru ca inca nu sunt de succes si nici macar pe drumul succesului, doar simt nevoia sa trimit cateva multumiri, ptr ca destinatarii acestori elogii sa fie siguri ca le apreciez valoarea si ca le respect prezenta.
Ordinea este aleatorie..

Cursorul asteapta degetele sa loveasca taste.. (grea misiune)

Marcel ar vrea sa multumeasca lui insusi ca va suporta. Multumesc pentru felul in care m am educat, multumesc ca inca nu sunt perfect si am la ce sa mai lucrez, multumesc pentru parerile minunate despre tot ce ma inconjoara, pareri pe care le astern aici si sunt apreciate de putini oameni la adevarata valoare, multumesc pentru ca dau senzatia oamenilor ca sunt superior si nu vor sa comenteze ce se scrie aici de frica sa nu zica ceva stupid, multumesc ca am reusit sa atrag oameni de toate felurile care sa ma indemne sa scriu in continuare, multumesc ca am reusit sa atrag atentia domnului nu stiu cum de la nu stiu ce editura care m a pus pe ganduri cand mi a zis ca daca scriu o carte el o publica.
Cea mai mare multumire pe care o pot adresa altei fiinte in afara de mine.. este timpul petrecut impreuna. Valorifici asta ?

Am purtat recent o discutie cu trei distinsi domni. Toti trei in varsta, cu niste cv`uri impresionante, de dimensiunile unui cearceaf, functii inalte cel putin cat intercontinentalul, bogate experiente din toate domeniile si barbi lungi, stofoase si carunte
Pe langa dezbaterile obisnuite dintre barbati.. care este cea mai buna bere, cum sa intelegi o femeie si frumusetile vietii, am mai avut una cel putin la fel de interesanta.
Trebuie sa mi recunosc dezavantajul, nu stiam nici o zecime din ce stiau colegii mei de tacla si unde mai pui faptul ca ei deja ajunsesera la propriile concluzii inainte ca subiectele sa fie aruncate in discutie. M am recunoscut infrant in momentul in care m am asezat la masa.. asta e.. cand nu poti, nu poti.. te recunosti invins si incerci sa inveti cat mai mult ca data viitoare sa ai o oarecare pretentie sau macar sa nu mai pierzi asa rusinos.. nu ?!
Revenind la discutia misterioasa.. cei trei colegi de aventura verbala erau pusi de acord asupra ideii ca adevarata fata a omului e dimineata si doar dimineata. Primele ganduri atunci cand deschizi ochii sunt cele mai pure.. iar cu timpul.. inaintand spre pranz le vei pata usor usor cu influentele lumii inconjuratoare. Primele ganduri, primele idei sau altfel pus .. "tu cel dinainte".
N am vrut sa accept asta, ptr ca in varianta mea, imaginea de dimineata e doar ceva brut, nefinisat si urat.. care se prelucreaza de`a lungul zilei si seara am un diamant de toate frumusetea care noaptea, in intuneric, lumineaza idei si calauzeste cuvinte.
Concluzia este simpla.. cei trei indivizi.. mos Trecut, mos Prezent si mos Viitor ascund lucruri mult mai complexe decat puteam eu sa percep.
In rest.. cea mai buna bere este cea pe care o prefera fiecare, cu femeia nu o s o scoti niciodata la capat iar frumusetile vietii sunt peste tot, mereu.. trebuie doar sa ai timp de ele.

1.
a. Am tot intalnit oameni lipsiti de caracter, oameni slabi, care iti transmiteau sentimente de sila, dar am intalnit si oameni cu un caracter atat de puternic care iti transmiteau o bucata din gandirea lor. Cei aflati in prima categorie tin cont doar de cum bate vantul, sunt imprevizibili si o pot apuca in orice directie, ceilalti au teorii stufoase dupa care se ghideaza mai toata viata lor si un singur drum fix.
Avem morile de vant si stalpii de telegraf.
b. Indraznesc sa mai creez o categorie, cel putin in teorie. Stalpi de telegraf care isi vad propriul drum, tin firele intinse si baza bine infipta in pamant, dar totusi la un vant puternic se clatina, nu`si schimba drumul si nici locul unde sunt infipti in pamant ci doar unghiul viziunii, o data sau de mai multe ori.

2.
a. Cred ca din momentul in care ne nastem creerul este plin. Iar asimilarea oricarui lucru nou se va face contra costul stergerii unui lucru vechi.
b. Compar creerul cu un autobuz. Este mereu plin, pleaca pe traseu, pentru orice calator pe care il vei urca, esti obligat sa dai unul jos. Ar fi usor daca am putea alege si n ar mai fi totul atat de aleatoriu. Vezi calatorul in statie, dar nu stii daca il iei sau nu .. si nu stii ce calator ai platit in schimbul lui.

1a este irefutabil.
1b este adevarat doar daca 2a este adevarat.
2b explica 2a.

Am elaborat aceasta teorie acum 2 ani cand privind in autobuz am observat ca am pierdut un calator.. acesta se asigura ca legatura dintre pix si foaie cand este facuta sa nu fie intrerupta decat atunci cand pixul sau foaia cedeaza. Pixul ramane fara mina, foaie se termina.Nu stiu exact ce alt calator am luat in schimbul lui, nu ma pot pronunta acum daca schimbul a fost benefic sau nu. Cert e ca vantul puternic mi a schimbat unghiul din care vedeam lucrurile, nu o data ci de mai multe ori.

Acum trei sau patru ani am purtat o discutie despre suflete-pereche. Eram de parere ca nu exista. Nu exista suflete-pereche. Acestea se formeaza in timp prin dragoste, intelegere si toleranta. Acum cred ca in procesul de fabricare al fiecarei tigarete ii este menit un bat de chibrit. Evident ca din multiplele probleme, exista posibilitatea ca el si ea sa nu se intalneasca niciodata. Tigareta poate sa aibe parte de o bricheta si chibritul de un trabuc (homosexualism) sau ea cu aragazul el cu o bucata de foaie (inselaciune). Nu pot sa ma abtin cand ma gandesc cate astfel suflete-pereche am distrus. Chiar acum 5 minute am irosit un bat de chibrit pe doua caiete care trebuiau sa ajunga pe blog. (Aberatie post-geniu)

Acest articol este pentru Madalina, cu mesajul urmator : Avand in vedere ca esti cel putin la fel de desteapta ca si mine, nu cred ca putem co`exista, nu vreau sa te mai vad niciodata.

Am lasat`o pe una pentru alta.
Unii au zis ca dau vrabia din mana pentru cioara de pe gard, altii ca e normal.. sunt curios si imi urmaresc impulsurile. Ca deobicei eu am alta parere. Nu`mi plac lucrurile noi sau schimbarile radicale in viata mea personala, dar sunt momente in care ma gasesc de prea mult timp in acelasi loc si imi rasare dorinta de a dezamagi pe cineva.. de a imi face bagajul si a pleca, doar pentru ideea plecarii, de amorul artei sau de dragul dramei.
Asa ca am plecat.. cu un buzunar ticsit, ceva haine, ganduri bune de la parinti, dorul de casa si zambetul pe buze. Drumul trebuie sa recunosc parea promitator, sus intre nori e locul potrivit pentru un visator alimentat cu vodka smirnoff platita in euro.
Se spune ca sunt locuri mai civilizate decat Romania. Se poate.. am fost in cea mai vestita capitala europeana care nu era nici mai buna, nici mai frumoasa si nici macar mai civilizata. Sunt doar aparente. Mai evoluata mi s a parut la probleme, probleme la care erau deja solutiile dar lipsea punerea in practica. E ca si cum s ar da pahare si sticle de apa tuturor .. nestiind ce sa faca mai departe, cei de aici ar sparge cumva sticla si tot ar bea apa.. cei de acolo pur si simplu ar privi`o ore in sir si ar muri de sete.
Mai adanc nu vreau sa merg. Nu merita subiectul dezvoltat nici macar pe blogul unui baiat de cartier.
Mi`am facut cumparaturile, am injurat locuitorii in limba materna, m am distrat si m am intors acasa.

Era sa uit.. am lasat speranta pentru fericire. Dar decat fericire fortata mai bine speranta desarta.

Mario, antreprenor stradal, viseaza sa faca bani din piatra seaca. Farmecul sau ii da o imensa putere de convingere, legenda spune ca acum cativa ani, a incercat sa`i vanda unui american podul constanta, pod situat intre cartierul 1mai si comuna chitila. Evident ca podul nu ii apartinea si nu avea nici un act asupra lui. Afacerea a cazut, iar americanul intors acasa, inspirat de Mario, a pornit o firma care se ocupa cu vanzarea pamantului de pe luna.

Doar pentru ca nu imi place sa mint si sa insel asta nu inseamna ca nu o fac sau ca nu ma pricep.

Ideea e simpla. Trebuie sa gasesti tinta si sa tragi.
Oamenii sunt naivi, dar nu cum erau inainte. Inainte erau doar creduli acum sunt creduli de meserie. Se cred maturi, nu mai cred in ce le spui tu, cred in ce le dicteaza instinctul, nu te mai considera pe tine puternic ca le dai in cap.. cred ca ei sunt maturi ca se lasa jefuiti. Iubesc maturitatea.. si ii multumesc zilnic bunului Dzeu pentru aceasta minune. In timp ce majoritatea intorc obrazul celalalt, cedeaza ei primii, lasandu`te pe tine sa vorbesti, nepunandu-se la mintea ta si uneori cand le mai si rasare putin tupeu incerc sa te insele cu gandul ca tu nu ai cum sa iti dai seama.

Naivitatea mileniului trei ii face de rasul targului.

Aplicarea e arta. In orice moment sa ai o iesire de urgenta asigurata, hraneste`i pe toti cu firimituri, nu i lasa sa moara de foame dar nici nu le umple burtile, pentru ca nu vor mai avea nevoie de tine, glume multe, reflectoarele sa fie pe tine dar atentia publicului deviata in alta parte, fa i sa creada ca sunt in control total in fiecare secunda, ca ei au puterea de decizie.. iar cand te plictisesti sau i ai secat de resurse aplica marele final, retrage`te izgonit. 
Cat mai multa drama, ca si cum n ai avut de ales, asa sa fie totul. Chiar daca s au prins ca au fost folositi sau nu.. fa i sa creada ca ei erau importanti si ei ti au intors spatele iar tu te ai conformat. Asa te vei putea intoarce oricand, in aceeasi pozitie.

In timp ce ei gandesc ca esti un nesemnificativ, tu sapi santuri, gropi si canioane pentru toata lumea. Nu o sa stie ce i a lovit.

Acum te intreb, Marcele .. cum e ? te mai crezi destept ?

Stiu povestea unui om batran.
Acum 40 de ani a contractat o boala care avea sa`i schimbe radical intreaga viata. Fiind in floarea varstei, de`abia trecut de adolescenta, a observat el in diferite cazuri ca miezul (de orice fel) e intotdeauna cel mai castigat. Grea boala. Grea pentru el, grea pentru cei din jur, grea pentru toti samburii din lume si pentru toti ceilalti care ii erau pulpa si coaja.
Atunci cand calci oameni in picioare nu te mai intrebi "de ce ramai singur ?". Ci doar accepti situatia, te resemnezi si incerci sa imbunatatesti situatia.
I au placut luminile si le a dorit intotdeauna atintite asupra lui. Asta da boala !
Genul de om care, dupa spusele lui, decat zece ani cioara prefera sa fie un an vultur. Asa se punea el in mijlocul furtunii si zambea larg la cer, doar ca sa fie rugat sa intre in casa, ar fi incercat cu o scobitoare sa schimbe cursul unui rau doar ca sa opreasca in loc cativa trecatori, si ar fi luat camasa pe dos doar ca sa mire lumea pe strada si sa fie privit in tramvai.
Nu l interesau parerile altora, spunea ca "il injura ei pe Dzeu, d apai pe mine, un prost".
Viata lui a fost un spectacol complet, el un actor iar tot ce`l inconjura o scena. A avut de toate. Acum la batranete isi aminteste de tot si`mi povesteste si radem impreuna de parca am fi de o varsta.
Este bunicul meu si ma tem sa nu`i seman.
Mereu ma face sa ma intreb ... oare sunt atat de diferit pentru ca nu am putut sa fiu normal sau pentru ca nu mi s a ivit ocazia ? E ca si cum toata lumea ar avea pantofi albastri iar tu nu ai putut sa ti iei pentru ca nu aveau numarul tau, iar acum urasti culoarea, pantofii si oamenii ce`i poarta.

Spusele sale le`am tradus in "nu conteaza cat traim ci doar cum o facem", iar farmecul povestilor pe care mi le mai spune am sa`l transmit mai departe. Cu siguranta ca asa oameni nu se mai fabrica.

Cum se defineste un barbat ?
La mine in familie nu devi barbat pana nu te inseli. Da.. noi n avem varsta majoratului care sa delimiteze trecerea, vreo proba maiastra de trecut sau nu stiu exact cati litri de bere cu tatii nostri. Noi trebuie doar sa ne inselam. Nu sa inselam, ca asta e prea usor.. ci sa ne inselam.
Vezi tu .. barbatii din familia mea, sunt urmariti de un blestem. Suntem blestemati sa avem intotdeauna dreptate. Te`ai putea intreba .. "dar ce e asa rau in asta ?". Nu functioneaza cum am vrea, cum am spera sau cum ai crede.
Nu o sa castig la loto niciodata doar pentru ca voi face o puternica afirmatie in sufragerie.
In anumite momente.. pur si simplu intervine un al saselea simt care imi arata deznodamantul. L ai putea numi instinct. Poate ca instinct este.. oricum, orice ar fi nu este o minune ci un blestem.
Ai idee cum e sa traiesti viata fara surprize ? Placute .. neplacute.
Ai idee cum e sa asculti vorbe si sa stii ca sunt minciuni, sa asculti promisiuni care stii ca nu se vor implini niciodata, sa privesti zambete de care doar tu stii ca sunt fortate, sau priviri calde trucate ?!
Ai idee cum e sa stii termenul de valabilitate al prieteniilor de orice fel ?! Sa stii cand o sa inceapa si cand o sa se sfarseasca totul .. sa stii de ce si de ce nu..
Crede`ma .. e complicat si dureros. Mai mult complicat si mult mai mult dureros.
La mine in familie nu esti cu adevarat barbat pana nu te inseli.
Si uite asa ne petrecem o parte din timpul liber, incercand sa ne intindem capcane de toate felurile.
Pana la urma.. nu e atat de grav.. e complicat.
Inchipuie`ti ca maine bucatarul o sa faca ciorba la pranz. Iar tu esti in piata cu 24 de ore inainte sa ia ciorba de pe foc, incercand sa ghicesti ce fel de ciorba o sa fie si cautand vanzatorii vinovati de aprovizionarea bucatarului ca sa ii strangi de gat.

Daca te duce capul te vei intreba .. si eu voi raspunde.. sa omori bucatarul nu e sufiecient, nu e complicat.

In alta ordine de idei.. nu ma asteptam la geamuri sparte nici prima si nici a doua oara.. Dar a doua oara.. speram .. nu ma asteptam, dar speram. Asta e .. e timp, pana la urma o sa ma insel si eu. Nu`i nimic .. stiu si de ce si de ce nu.. si nu ma deranjeaza.. doar ca.. e lasa.

Dificila intrebare cand mi se adreseaza.. cel putin eu sunt sincer .. cand o adresez nu prea ma intereseaza si nici nu sunt atent .. incerc doar sa fac conversatie si sa tin cealalta persoana ocupata cat timp imi asez eu lucrurile in cap. Sa zicem (teoretic) ca te intereseaza mai mult si nu esti la fel de nesimtit(a) ca mine.
Ce sa fac.. sunt angrenat intr o lupta asidua, evident cu mine insumi (cliseu). Sunt doua fronturi .. primul vrea o mare, mare reforma.. extirparea corzilor vocale pentru a nu mai vorbi si strivirea degetelor cu ciocanul pentru a nu mai scrie .. motto : "Oricum sunt toti surzi si orbi"
Al doilea front se gaseste in antiteza (intind coarda cu metafora asta, stiu) .. vrea neaparat sa imbunatateasca lucrurile, ducandu`le undeva in cealalta extrema, gandind pozitiv pentru intreaga natiune.. motto : "Cu o floare se face primavara"
Evident ca eu ca om normal sunt total nehotarat.. dar nu alternez ca toata lumea "cand imi vine" .. asa ca am mestesugit un sistem (am probleme normale dar le tratez "extravagant").
Fiecare primeste cate o zi .. e bine pana aici .. s a inteles nu ?
Si uite asa .. incerc in zilele impare sa repar ce am stricat in zilele pare ..
E ceva de munca, dar nu ma plang .. sunt multumit de mine (deocamdata), nu e o treaba usoara.. dar nu vad alta solutie .. Se mai ivesc probleme cand nu am timp sa repar tot ce am stricat cu o zi inainte .. de ex. azi nu am avut timp sa caut acetona.
In rest .. ce sa mai fac.. am cam rezolvat tot ce era de rezolvat.. mai am cativa pitici pe creier .. dar vorbim intr o alta zi de astia ..

PS : Ma grabesc acum .. dar vreau sa iti multumesc ca esti zambitoare tot timpul .. chiar daca stii ca mereu te iau peste picior .. sunt curios totusi.. ai zambi la fel si daca ti as pune piedica ? :P
PS2 : (pe ton ironic) Nu sunt nebun .. sunt doar ... doar ... diferit.

Doua trenuri se intalneau.. nu aveau nimic in comun decat gara in care au poposit. Amandoua venite dupa un drum lung si obositor.. se priveau.
Primul, un marfar prafuit il admira pe cel de`al doilea, un rapid transportator de oameni. Primul il invidia pe celalalt.. " - De ce eu ma chinui cu lemne si carbuni .. si el e printre oameni ?! vreau si eu printre oameni. Cu ce e el mai bun ca mine ?".
Asa micutul marfar si`a gasit scop in viata, fiind pe urmele celuilalt tren, incerca sa ii semene cat mai mult .. chiar sa il si depaseasca.. doar ca primii 5 - 6 ani a stat in umbra lui.. cand descoperea o gara noua afla ca defapt aceasta fusese de mult descoperita de celalalt tren .. si nimic nu putea sa faca, sa iasa cumva in atentia lumii.. sa impresioneze transportorul.
Pana intr o zi cand marfarul nostru si a creat un imperiu de minciuni incat aparent reusise. Se mintea cu atata pasiune, atat de mult timp incat credea ca e mai bun .. atat de multa pasiune incat si cei din jur incepeau sa creada.. si acum el era in lumea larga, printre oameni. Celalalt tren acum s a retras in liniste.. nu mai considera benefica aceasta intrecere, vrea doar sa si depaseasca propriile limite .. nicidecum pe altii..
Dar ai tu grija micut marfar .. inca ai vagoanele gaurite de aschii de lemn, zambetul locomotivei patat de carbune si rotile .. ei bine.. rotile "scartie" mai rau ca niciodata. Ai grija.. micut marfar.. ca mergi pe o gheatza subtire.. si crede`ma .. nu e nimic mai terifiant ca sunetul de gheata crapandu-se.

Pentru totdeauna, durata care nu are inceput si nici sfarsit.. as putea spune asta din instinct fara sa ma gandesc .. dar defapt daca privesc atent la zecile de exemple din viata mea si miliardele de exemple din lume.. vesnicia e o unitate de masura a timpului, inegala, nedeterminata si prost definita.
Prima vesnicie pe care am trait-o cu o familie formata din colegi de hobby (ce expresie urata) a fost cea mai fragila. Dar defapt asa e.. prima oara dai in gropi de dracii te ia. Am depus juramant ciocnind pahare si golind sticle .. "pentru vesnicie" ziceam .. "nimeni nu o sa ne separe, in disperare de afirmare".. am fost imbatabili, imuni si invincibili. Mai tarziu am devenit lacomi, fiecare cat mai mult si nu a mai ramas nimic .. iar vesnicia pentru care ciocnisem nu a durat nici macar un an.
Mai tarziu am mai trecut prin cateva vesnicii .. in unele am crezut mai mult, in unele mai putin si deloc in cele care ma bucurau cel mai mult.
Acum vesnicia mi se pare firava.. mi se pare o garantie fara valoare, pe care o lasam din obisnuinta, din dorinta de a convinge sau pur si simplu fara sa ne dam seama.
Nu vreau sa aud ca o sa fie mereu ca azi, nu cred decat in vorbele mele .. (nesimtit, nu ?)
Intr-un final am dat valoare vesniciei mele.. mi am tatuat pe umar "Singur dar nu pustiu, pierdut in ganduri nu in spatiu."

E bine stiut ca lucrurile evolueaza, e in natura lor..
De la Darwin pana la Bill Gates lucrurile au tot evoluat, chiar daca e vorba de omul din maimuta sau de hdd`urile de 1 terra din floppy`urile de 1.44 !
Evolutia e fireasca, avem nevoie de evolutie si nu ne putem impotrivi evolutiei.
Doar ca eu, om normal, de moda veche.. simt deseori nevoia sa intorc timpul si sa mai retraiesc macar cateva ore din ce a fost.
Am incercat sa tin pasul cu noile tendinte, cu noile gandiri.. nu m am zbatut foarte mult pentru ca nu ma reprezinta si nu pot face asta, dar trebuie sa recunosc ca am incercat.. ma inspaimanta "ce a fost, a fost si nu o sa mai fie niciodata" si nu ma pot desprinde. E rau ca se tot repeta, acelasi film.. alti actori, doar eu in prim plan conduc mascarada.
Mai stiu cativa ca mine, fiecare cu filmul lui, ii zaresc prin metrouri, prin oras.. pe cativa ii si cunosc, noi nu ne incadram in niciun peisaj. Muzica la maxim in casti, privind fix intr un punct .. resemnati si deprimati.
Nu ne putem arunca amintirile. Dar nici nu putem trai in ele. Sunt cateva lucruri la care am renuntat in seara asta, am sa ma urasc cu siguranta maine dimineatza..

NOSTALGÍE, nostalgii, s.f. Sentiment de tristeţe, de melancolie provocat de dorinţa de a revedea un loc iubit, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. ♦ Dorinţă (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. – Din fr. nostalgie.

Am auzit la un moment dat ca o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte. Evident ca nu am fost de acord.. Nu credeam ca o poza sau o pictura se poate lupta cu o suta de cuvinte de`ale mele .. atent slefuite si lustruite, ingrijit asezate in propozitii. Recent am simtit ca unele cuvinte aruncate aleatoriu cu multa indiferenta, pot durea mai rau decat o lama rece si ascutita. Adevarul e pe undeva la mijloc, fiecare lucru are importanta lui, oricat de mic ar parea. Cuvintele sunt puternice, cuvintele te pot face sa`ti schimbi viata in bine sau rau, te pot insela sub forma de promisiuni, te pot rani sub forma de jigniri, iti pot fura mintile sub forma de versuri.
Dar nu cred ca poti face pe nimeni sa te ierte doar prin cuvinte. Poti face o intreaga natiune sa te voteze, poti face o mie de virgine sa te adore, sa pornesti razboaie si masacre. Dar nu poti cere iertarea prin cuvinte.
Hai sa ni`l inchipuim pe Hitler cerand iertare poporului evreu intr`un discurs pompos.. cu vocea pitigaiata si umila, ochii mari si inlacrimati de caprioara neajutorata.
Numai ca noi oamenii iertam.. chiar daca nu ar trebui sa iertam sau chiar daca nu meritam sa fim iertati. Oare pentru ca asa scrie in biblie, sau pentru ca avem o gena in ADN, sau poate ca suntem prosti .. rau.
In ceea ce ma priveste, stiu raspunsul, iar fiecare e dator sa isi gaseasca propriile raspunsuri in adancul sau.
Am fost iertat de cateva ori si am iertat de cate ori am putut.
Nu`mi pot lua gandul .. putea sa fie altfel, dar oare cum ar fi fost.. daca ar fi fost altfel ?! Mare mister.

"Bai .. ce au trecut anii.. si imi ziceau ai mei cand eram mai mic.. sa am grija ce fac si cu cine umblu, ca bagabonteala e o boala si daca te prinde nu mai scapi niciodata, te inveti asa sa golanesti toata ziua si cu asta ramai, trec anii si nu ai facut nimic. Eu acum daca vreau sa ma duc sa ma angajez .. ce le spun alora la experienta ? Ca am fost la furat in Spania si Italia ? Si ca`mi sta mintea numai la prostii."

Trec anii si trec si nu ramanem cu nimic. Suntem atat de diferiti incat la final nici vise si sperante nu mai avem, ca oamenii normali. Ne tocim tot.. ne tocim sufletul si spiritul si toate lucrurile bune, apare in noi un cancer.. si ne mananca pe dinauntru, ne macina pana nu mai ramane nimic.. decat un trup care traieste dupa o zi pe alta si isi asteapta sfarsitul.
Noi cei care traim in dizgratia celorlalti, in dezechilibru social si ne balacim, fericiti la inceput si regretand la sfarsit, in mlastina din cartierele marginase, suntem fara speranta. Doar suntem .. si atat.
Unii mai scapa.. cand realizezi ca esti bolnav, cauti antidotul.. in cazul nostru stabilitatea.
Si o gasesti intr`un loc de munca.. de la 8 la 5, platit cat mai putin posibil si muncind invers proportional. Dar nu toti ne putem trezi de dimineata, nu putem sa lasam capul jos si sa devenim sclavi industriali, sa pupam un sef in cur si sa tragem cu dintii zilnic pana la ziua de salariu, cand ai o mica pauza dupa care continui ciclul.
O gasesti in mutarea la bunica din centru. Dar acolo trebuie sa fii la 10 acasa, sa ti faci patul si sa mananci ciorba cu cei batrani, unde mai pui faptul ca ei vor sa te invete dar tu stii ca ei sunt batrani si nu stiu despre ce e vorba. Si te intorci...
O gasesti in relatia cu fata perfecta. Dar tu mai vrei plimbari lungi cu baietii si sa mai inchizi telefonul din cand in cand si sa nu iti pese, unde mai pui ca nici din punctul ei de vedere nu e totul bine .. ptr ca tu nu l suporti pe tacsu .. sentimentele socrului sunt identice, ies scantei .. tu o sa crezi ca ea e la mijloc cand defapt ea e cu ei ..
Si tot cauti .. in cel mai bun caz .. ajungi sa marchezi produse cu preturi in supermaketuri, sa stai cu parintii ei si ea sa aibe tot ce puteai sa urasti cand erai mic.
Si tot cauti .. si faci ce stii mai bine si ce ai facut toata viata, poate iese .. poate nu .. nu o sa iasa ca nu esti ala norocos din 100.000 de insi.
Si trec anii si nu ramane nimic.. curios e ca de`abia asteptai asta cand ai terminat liceul.. si acum tanjesti dupa zilele de scolarizare .. atunci rabdai pana in vara cand aveai pauza.. acum rabzi pana castigi la loto.

Raluca este studenta la stiinte politice, pasionata de ce mai invart politicenii si partidele noastre, a intarziat la o intalnire cu prietenii vreo 20 de min ca sa vada discursurile politice cand Basescu a fost suspendat din functie. Deobicei fetele de varsta ei nu au foarte multe in cap .. ea are destule cat sa nu ma plictiseasca niciodata, drept urmare am cerut-o in casatorie o data.


Suntem un popor de ‘las-o ba, ca merge asa’. Pai atunci daca merge asa, sa suportam consecintele. Votezi cu fundul, cu fundul esti condus. Daca te numeri printre acei indivizi care spera intr-o schimbare, intr-o reformare a sistemului politic romanesc si implicit a clasei politice, daca esti sedus de discursuri electorale, de promisiuni si cai verzi pe pereti... sa stii ca esti un naiv. Lucrurile astea nu se vor intampla niciodata, aceasta non ‘Tara Soarelui-Rasare’ isi va urma cursul firesc si se va mai balaci ceva timp intr-o mocirla demult inceputa de comunisti si continuata de pseudo-democrati, superliberari si minti europenizate.
Grivei a intrat degeaba-n Uniunea Europeana, desteptarea tot nu s-a realizat si a inceput sa plateasca costurile gestului sau.. Face cum ii dicteaza stapanul, nu invers. Si cum stapanul isi urmareste propriul interes, Grivei sta degeaba la usa Inaltului Edificiu European .

Oricat de grozav ar fii un om, acesta nu poate sa existe singur. Nici singur ca om, nici singur ca grozav.. asa ca voi incerca sa invit diferite persoane pe care le cunosc si le apreciez, sa posteze aici la mine, punctul lor de vedere asupra unui subiect ales de ei.
Ca sa fie si mai grozav totul, fiecare invitat o sa se bucure si de o scurta descriere facuta de mine.
Pe scurt .. lumea cum o vad ei.. ei cum sunt vazuti de mine.

Umbla vorba in targ, ca se intreaba de mine.. pai de parca nu m ati gasi in cartea de telefoane ;)

Marcel e personaj, nu e actor.. e poveste, nu e realitate, e o mentalitate nu e om, e un fel de a gandi, nu e ganditor..

Gata.. nu mai sufar.. nu mai vorbesc despre mine la persoana a 3 a de parca as fi o entitate divina (lol).

Sunt colegul tau din generala care in prima zi de scoala s a asezat in ultima banca, nu stiu exact de ce .. poate ca banca avea un aer misterios de casa darapanata din padure, poate ca era vreo fata frumoasa in penultima banca, sau poate ca de acolo orizontul era mai larg.. vedeam mai multe .. avand in spate un perete si in fata o lume intreaga.

Sunt colegul tau din liceu care nu venea niciodata la ore si cand venea statea putin, spunea o gluma .. saluta toata lumea cu respect .. se intretinea la o tigara intr o toaleta cu vreo colega .. incercand sa afle ce am facut la ore saptamana trecuta si cam ce avem de facut la ore saptamana viitoare.

Sunt vecinul care atunci cand s a mutat in bloc a atras imediat atentia pentru ca nu mai erau ca el .. avea niste haine ciudate si o sapca fastacie in cap si isi cara atent picioarele printre gropile din spatele blocului.

Sunt prietenul unui prieten de al tau .. si iti par "de treaba" pentru ca am darul de a iti intra repede la suflet .. dar cand ajung acolo, ma cunosti si imi "mesteci" mai bine caracterul .. incerci sa ma indepartezi cu aceeasi viteza cu care mai devreme vroiai sa ma apropii.. o bautura tare cu aroma puternica,.. bun gust si atat de bine aluneca pe gat .. dar mai tarziu alcoolul te imbata si te ia de cap si te nauceste si nu mai stii daca e bine sau nu.

Sunt ala care vorbeste mult dar nu prea spune nimic.. decat in intimitate .. cand e prins in mrejele creionului cand foaia ii sta in fata.. sau capcanele tastaturii cand isi arunca privirea pe monitor. Sunt ala care prefera 5 minute minunate decat 5 ore de tevatura inutila, dar care le poate suporta la fel de bine pe ambele. Sunt cel care nu citeste .. prefera sa asculte.. si nu aude.. prefera sa vada. Sunt .. ah la naiba.. cel mai important e ca stiu exact cine sunt.. tu stii ?

Si s a intamplat o data .. sa cer o noapte si un pachet de tutun.. in schimbul raspunsurilor la toate intrebarile posibile .. am primit in schimb o zi in gradina botanica si "hai mai lasa tigarile" si n am dat nimic in schimb. Nu aveam la ce sa raspund.. nici nu stia ce sa ma intrebe.. defapt nici nu stia ce e o intrebare. Am plecat nauc .. de atunci si doar de atunci .. sunt si neincrezator, neiertator si mai multe cu "ne" inainte.

Pe final as dori sa multumesc celor care citesc si se intorc, nu am sa dezamagesc.. hai sa conversam la un comment.

Imi place ploaia, ma face sa simt liniste.. M-am nascut cu o problema la urechea interna, trebuie sa ma concentrez sa aud anumite sunete pe care un om le aude in mod normal fara nici o problema. Cand ma aflu in mijlocul unei conversatii normale.. chiar si o secunda de neatentie ma poate face sa pierd cateva sunete importante, cuvinte, proprozitii, zgomote..
Uneori mai pierd fragmente si raman cu cateva goluri in ceea ce mi se transmite, mai mereu incerc sa umplu eu aceste goluri cu ce cred eu ca ar trebui sa fie acolo.. cunoscand persoana de multe ori imi iese dar se poate intampla si sa raman cu goluri. Atunci cand imi este prezentata o persoana noua, niciodata nu i pot auzi numele.. multi oameni au problema cu retinutul numelor .. eu nu l aud prima oara.. de aceea m am invatat sa tin minte fetele.
Pe langa functiile de auz, urechea interna se mai ocupa si cu funtiile echilibrului. De aceea imi e frica de inaltime, de lifturi, de poduri. Mai frumos este ca daca ma concentrez destul de mult pot remedia defectele respective, dar nu de fiecare data si niciodata pe amandoua in acelasi timp. Totul se schimba in ploaie. Probabil ca daca exista un Dzeu .. si a dat seama de greseala si nedreptatea pe care mi a facut o si a incercat cumva pe ultima suta de metri sa repare ceva.. mi a dat ploaia.
Uneori sunt atat de egoist incat cred ca ploaia e pentru mine, ca nu are alt scop decat sa ma faca sa zambesc.. Nu se intampla nimic special cand ploua.. dar fiecare picatura de apa cand moare lovindu-se de pamant, de masini, de geamuri.. scoate un anumit sunet, fiecare e speciala in felul ei, fiecare picatura are de spus ceva, fiecare picatura are o poveste pe care vrea ca eu sa o stiu, fiecare picatura e o piesa de puzzle, iar intreaga ploaie cu miliardele ei de picaturi formeaza o imagine.. o simfonie.. care e numai pentru urechile mele. Iar cand sunt cu adevarat norocos ma mai bucur si de adierea vantului care venit de departe, a strabatut mii si mii de kilometri si a vazut toata lumea in lung si in lat. Povestile lui se transforma in versuri care se imbina armonios cu simfonia ploii. Si inchid ochii .. si stau in ploaie .. si ascult atent

"Buna seara, Florin Ionescu, sectia 20 politie, puteti sa imi prezentati si mie un act de identitate ?" Primul nume pe care l am auzit din prima ..