Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Mereu am crezut ca e necesara doar caldura sufleteasca pentru a incalzi un camin. Necesitatile noastre nu sunt mari, complexe sau iesite din comun. Noi nu avem probleme, ne facem sau ne fac altii, problemele nu vin niciodata de la sine.
E ca in filme, cand corabia e prea grea si se scufunda.. capitanul da ordin ca toate lucrurile nefolositoare sa fie aruncate peste bord.. arunca televizorul oricum nu e bun de nimic si mai si consuma.. arunca casetofonul oricum se aude muzica de la vecinul, arunca doua trei becuri, lumanarile sunt ieftine si se si regenereaza, un adevarat perpetuum mobile, arunca si din vesela.. pentru doua suflete ajung cate doua din fiecare.. si arunci, arunci, arunci..

Am cam aruncat tot .. nu mai e nimic de aruncat ? Acum ce facem ?
Simplu..
"Scurtam caloriferul .. e greu, ne trage in jos, atat timp cat mai am aer in plamani nu am sa permit sa ne scufundam"

VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcţie, de funcţionare etc.). ♢ Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Fig. Pornire nestăpânită şi statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiţii legale de formă sau de conţinut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víţiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.

Sunt doua femei importante din viata mea, prima`mi reprezinta trecutul iar cealalta prezentul. Este o diferenta mare intre ele, as putea spune ca uneori cand ma gandesc la ele si le alatur, se gasesc amandoua in antiteza. Caracterizandu`le voi putea sa trasez o linie a drumului pe care l am parcus intre timp.
Prima .. Catalina, mi a fost prezentata de tatal meu cand am implinit 18 ani. Subtirica, inalta.. bruneta cu ochii de un verde deschis, care uneori reflectau lumina pe fata mea.. priveam adanc in ei, ma vedeam ca in oglinda si ma pierdeam cu orele gandind la noi doi si la destinele care ni se intersectau. Sumbra si serioasa ca si mine. Se intampla des sa o iau dupa mine prin cartierele rau famate pe unde umblam atunci, o prezentam prietenilor si ma mandream cu ea. Deseori se intampla sa ma pot impune cu ajutorul ei in orice anturaj, cu ea langa mine ma simteam in siguranta, aveam mai multa incredere in mine si mai multa incredere in cuvantul meu. Despartirea a venit tarziu, am umblat impreuna ceva timp, dar nu eram fericit pe cat as fi crezut ca voi fi in ziua in care am cunoscut`o, lipsea ceva.. am vrut o schimbare. I am intors intr o zi spatele si nu ne am mai vazut niciodata.
A doua.. Clara, e putin mai plinuta, imi ajunge pana la umar, e blonda.. e blonda de zici ca parul ei se hraneste cu soare, are niste ochi caprui simpli, cand o privesc simt ca o cunosc de milenii intregi, de parca ne am nascut unul pentru altul, iar lumea a fost creeata doar ptr noi ca sa ne intalnim. Vesela si fericita ca si mine. Ne vedem mereu la mine, stam in sufragerie cu orele, pierzand vremea.. cu niste popcorn, ne uitam la televizor, sta mereu in bratele mele iar in pauzele publicitare imi canta si ma fura cu totul, imi fura mintea si mi o duce departe, regret cand n am timp de ea si incerc sa mi fac toate planurile zilnice in asa fel incat sa o vad cat mai des

Sunt mai multe de spus dar nu are sens.. asta`i povestea mea cu Catalina si Clara, una`i o sabie iar alta`mi e chitara.

Nu ma consider un om norocos .. defapt nu prea sunt norocos deloc, daca stau bine sa ma gandesc nu pot sa mi aduc aminte ultima oara cand mi s a intamplat ceva si am exclamat fericit .. "ia uite baaa .. ce noroc am avut". Stim cu totii cum e cu "prost sa fii, noroc sa ai" .. dar cand nu esti nici prost si nici nu ai noroc .. cum te descurci ?
Daca un lucru poate merge prost.. cu siguranta asa se va intampla. Plecand de la ideea asta imi fac singur norocul. Trebuie doar sa ai in vedere toate aspectele, sa anticipezi toate problemele care se pot ivi si sa le preintampini cu rezolvari cat mai bune. Cu siguranta ca o sa mearga prost .. ori faci totul perfect ori esti pregatit pentru toate posibilitatile in care se vor ivi probleme.
Bine.. asta e valabila pentru lucruri .. lucrurile sunt stabile din toate punctele de vedere. In relatiile cu oamenii e deja alta problema, oamenii sunt prosti si norocosi de aceea sunt instabili, impiedicati si imprevizibili.. evident vor calca stramb sau o vor lua razna .. stricand tot.
Ma intrebi .. de ce sa te mai chinui ?? Pai daca nu ne am chinui, nu am mai avea nici un folos.. ca oricum nu suntem buni de nimic.