Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Sunt de parere ca orice om de succes trebuie sa si inceapa discursul care ii confirma izbanda cu multumiri.
Evident ca orice lista de apreciere e lunga sau stufoasa si daca nu e .. inseamna ca omiti ceva .. voit sau nu.
Acesta nu este un discurs pentru ca inca nu sunt de succes si nici macar pe drumul succesului, doar simt nevoia sa trimit cateva multumiri, ptr ca destinatarii acestori elogii sa fie siguri ca le apreciez valoarea si ca le respect prezenta.
Ordinea este aleatorie..

Cursorul asteapta degetele sa loveasca taste.. (grea misiune)

Marcel ar vrea sa multumeasca lui insusi ca va suporta. Multumesc pentru felul in care m am educat, multumesc ca inca nu sunt perfect si am la ce sa mai lucrez, multumesc pentru parerile minunate despre tot ce ma inconjoara, pareri pe care le astern aici si sunt apreciate de putini oameni la adevarata valoare, multumesc pentru ca dau senzatia oamenilor ca sunt superior si nu vor sa comenteze ce se scrie aici de frica sa nu zica ceva stupid, multumesc ca am reusit sa atrag oameni de toate felurile care sa ma indemne sa scriu in continuare, multumesc ca am reusit sa atrag atentia domnului nu stiu cum de la nu stiu ce editura care m a pus pe ganduri cand mi a zis ca daca scriu o carte el o publica.
Cea mai mare multumire pe care o pot adresa altei fiinte in afara de mine.. este timpul petrecut impreuna. Valorifici asta ?