Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Doua trenuri se intalneau.. nu aveau nimic in comun decat gara in care au poposit. Amandoua venite dupa un drum lung si obositor.. se priveau.
Primul, un marfar prafuit il admira pe cel de`al doilea, un rapid transportator de oameni. Primul il invidia pe celalalt.. " - De ce eu ma chinui cu lemne si carbuni .. si el e printre oameni ?! vreau si eu printre oameni. Cu ce e el mai bun ca mine ?".
Asa micutul marfar si`a gasit scop in viata, fiind pe urmele celuilalt tren, incerca sa ii semene cat mai mult .. chiar sa il si depaseasca.. doar ca primii 5 - 6 ani a stat in umbra lui.. cand descoperea o gara noua afla ca defapt aceasta fusese de mult descoperita de celalalt tren .. si nimic nu putea sa faca, sa iasa cumva in atentia lumii.. sa impresioneze transportorul.
Pana intr o zi cand marfarul nostru si a creat un imperiu de minciuni incat aparent reusise. Se mintea cu atata pasiune, atat de mult timp incat credea ca e mai bun .. atat de multa pasiune incat si cei din jur incepeau sa creada.. si acum el era in lumea larga, printre oameni. Celalalt tren acum s a retras in liniste.. nu mai considera benefica aceasta intrecere, vrea doar sa si depaseasca propriile limite .. nicidecum pe altii..
Dar ai tu grija micut marfar .. inca ai vagoanele gaurite de aschii de lemn, zambetul locomotivei patat de carbune si rotile .. ei bine.. rotile "scartie" mai rau ca niciodata. Ai grija.. micut marfar.. ca mergi pe o gheatza subtire.. si crede`ma .. nu e nimic mai terifiant ca sunetul de gheata crapandu-se.