Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Raluca este studenta la stiinte politice, pasionata de ce mai invart politicenii si partidele noastre, a intarziat la o intalnire cu prietenii vreo 20 de min ca sa vada discursurile politice cand Basescu a fost suspendat din functie. Deobicei fetele de varsta ei nu au foarte multe in cap .. ea are destule cat sa nu ma plictiseasca niciodata, drept urmare am cerut-o in casatorie o data.


Suntem un popor de ‘las-o ba, ca merge asa’. Pai atunci daca merge asa, sa suportam consecintele. Votezi cu fundul, cu fundul esti condus. Daca te numeri printre acei indivizi care spera intr-o schimbare, intr-o reformare a sistemului politic romanesc si implicit a clasei politice, daca esti sedus de discursuri electorale, de promisiuni si cai verzi pe pereti... sa stii ca esti un naiv. Lucrurile astea nu se vor intampla niciodata, aceasta non ‘Tara Soarelui-Rasare’ isi va urma cursul firesc si se va mai balaci ceva timp intr-o mocirla demult inceputa de comunisti si continuata de pseudo-democrati, superliberari si minti europenizate.
Grivei a intrat degeaba-n Uniunea Europeana, desteptarea tot nu s-a realizat si a inceput sa plateasca costurile gestului sau.. Face cum ii dicteaza stapanul, nu invers. Si cum stapanul isi urmareste propriul interes, Grivei sta degeaba la usa Inaltului Edificiu European .

Oricat de grozav ar fii un om, acesta nu poate sa existe singur. Nici singur ca om, nici singur ca grozav.. asa ca voi incerca sa invit diferite persoane pe care le cunosc si le apreciez, sa posteze aici la mine, punctul lor de vedere asupra unui subiect ales de ei.
Ca sa fie si mai grozav totul, fiecare invitat o sa se bucure si de o scurta descriere facuta de mine.
Pe scurt .. lumea cum o vad ei.. ei cum sunt vazuti de mine.

Umbla vorba in targ, ca se intreaba de mine.. pai de parca nu m ati gasi in cartea de telefoane ;)

Marcel e personaj, nu e actor.. e poveste, nu e realitate, e o mentalitate nu e om, e un fel de a gandi, nu e ganditor..

Gata.. nu mai sufar.. nu mai vorbesc despre mine la persoana a 3 a de parca as fi o entitate divina (lol).

Sunt colegul tau din generala care in prima zi de scoala s a asezat in ultima banca, nu stiu exact de ce .. poate ca banca avea un aer misterios de casa darapanata din padure, poate ca era vreo fata frumoasa in penultima banca, sau poate ca de acolo orizontul era mai larg.. vedeam mai multe .. avand in spate un perete si in fata o lume intreaga.

Sunt colegul tau din liceu care nu venea niciodata la ore si cand venea statea putin, spunea o gluma .. saluta toata lumea cu respect .. se intretinea la o tigara intr o toaleta cu vreo colega .. incercand sa afle ce am facut la ore saptamana trecuta si cam ce avem de facut la ore saptamana viitoare.

Sunt vecinul care atunci cand s a mutat in bloc a atras imediat atentia pentru ca nu mai erau ca el .. avea niste haine ciudate si o sapca fastacie in cap si isi cara atent picioarele printre gropile din spatele blocului.

Sunt prietenul unui prieten de al tau .. si iti par "de treaba" pentru ca am darul de a iti intra repede la suflet .. dar cand ajung acolo, ma cunosti si imi "mesteci" mai bine caracterul .. incerci sa ma indepartezi cu aceeasi viteza cu care mai devreme vroiai sa ma apropii.. o bautura tare cu aroma puternica,.. bun gust si atat de bine aluneca pe gat .. dar mai tarziu alcoolul te imbata si te ia de cap si te nauceste si nu mai stii daca e bine sau nu.

Sunt ala care vorbeste mult dar nu prea spune nimic.. decat in intimitate .. cand e prins in mrejele creionului cand foaia ii sta in fata.. sau capcanele tastaturii cand isi arunca privirea pe monitor. Sunt ala care prefera 5 minute minunate decat 5 ore de tevatura inutila, dar care le poate suporta la fel de bine pe ambele. Sunt cel care nu citeste .. prefera sa asculte.. si nu aude.. prefera sa vada. Sunt .. ah la naiba.. cel mai important e ca stiu exact cine sunt.. tu stii ?

Si s a intamplat o data .. sa cer o noapte si un pachet de tutun.. in schimbul raspunsurilor la toate intrebarile posibile .. am primit in schimb o zi in gradina botanica si "hai mai lasa tigarile" si n am dat nimic in schimb. Nu aveam la ce sa raspund.. nici nu stia ce sa ma intrebe.. defapt nici nu stia ce e o intrebare. Am plecat nauc .. de atunci si doar de atunci .. sunt si neincrezator, neiertator si mai multe cu "ne" inainte.

Pe final as dori sa multumesc celor care citesc si se intorc, nu am sa dezamagesc.. hai sa conversam la un comment.

Imi place ploaia, ma face sa simt liniste.. M-am nascut cu o problema la urechea interna, trebuie sa ma concentrez sa aud anumite sunete pe care un om le aude in mod normal fara nici o problema. Cand ma aflu in mijlocul unei conversatii normale.. chiar si o secunda de neatentie ma poate face sa pierd cateva sunete importante, cuvinte, proprozitii, zgomote..
Uneori mai pierd fragmente si raman cu cateva goluri in ceea ce mi se transmite, mai mereu incerc sa umplu eu aceste goluri cu ce cred eu ca ar trebui sa fie acolo.. cunoscand persoana de multe ori imi iese dar se poate intampla si sa raman cu goluri. Atunci cand imi este prezentata o persoana noua, niciodata nu i pot auzi numele.. multi oameni au problema cu retinutul numelor .. eu nu l aud prima oara.. de aceea m am invatat sa tin minte fetele.
Pe langa functiile de auz, urechea interna se mai ocupa si cu funtiile echilibrului. De aceea imi e frica de inaltime, de lifturi, de poduri. Mai frumos este ca daca ma concentrez destul de mult pot remedia defectele respective, dar nu de fiecare data si niciodata pe amandoua in acelasi timp. Totul se schimba in ploaie. Probabil ca daca exista un Dzeu .. si a dat seama de greseala si nedreptatea pe care mi a facut o si a incercat cumva pe ultima suta de metri sa repare ceva.. mi a dat ploaia.
Uneori sunt atat de egoist incat cred ca ploaia e pentru mine, ca nu are alt scop decat sa ma faca sa zambesc.. Nu se intampla nimic special cand ploua.. dar fiecare picatura de apa cand moare lovindu-se de pamant, de masini, de geamuri.. scoate un anumit sunet, fiecare e speciala in felul ei, fiecare picatura are de spus ceva, fiecare picatura are o poveste pe care vrea ca eu sa o stiu, fiecare picatura e o piesa de puzzle, iar intreaga ploaie cu miliardele ei de picaturi formeaza o imagine.. o simfonie.. care e numai pentru urechile mele. Iar cand sunt cu adevarat norocos ma mai bucur si de adierea vantului care venit de departe, a strabatut mii si mii de kilometri si a vazut toata lumea in lung si in lat. Povestile lui se transforma in versuri care se imbina armonios cu simfonia ploii. Si inchid ochii .. si stau in ploaie .. si ascult atent

"Buna seara, Florin Ionescu, sectia 20 politie, puteti sa imi prezentati si mie un act de identitate ?" Primul nume pe care l am auzit din prima ..

In adancurile folclorice ale minunatei noastre patrii se regasesc multe vorbe de duh care.. mai mult sau mai putin adevarate ne inspira sau in unele cazuri ne devin motto`uri si ne ghidam viata dupa ele ...

"Cu rusinea mori de foame"

Bunul simt e un lux pe care nu toti ni`l putem permite, evident ca drumul cel bun o sa piarda mereu in fata celui mai scurt, evident ca fiecare isi vegheaza stomacul propriu si evident ca noi ca fiinte inteligente intelegem asta. E normal nu ... ? E normal sa nu ai pic de respect sau pic de bun simt ?
Ca o mica paranteza hai sa definim normalitatea.. normal nu este ce este corect .. normal este ce hotaraste majoritatea.. asa cum noul DOOM trece unele greseli gramaticale ca si cum ar fi normale doar ptr ca sunt folosite de marea majoritate asa si bunul simt iese din gradina normalului .. din sectorul minimelor cerinte umane si sare gardul undeva in curtea vecinului .. vecin pe numele lui de cod "chestii nefolositoare". Concret in mai putine cuvinte .. "multimea face legea"
Evident ca aici apare o mica incurcatura .. eu roman obisnuit cu datorii la intretinere si clasa sociala mediocra .. consider normal bunul simt si il pun in aplicare cat de des pot. Surpriza apare inevitabil cand normalul meu este "denormalizat" de multimea (multime pe care cel putin eu o consider vida din punctul meu de vedere) de oameni cu furci in mana care sunt gata sa calce peste cadavre doar ca sa`si duca planurile la bun sfarsit..
Revenind la rusinea romanului .. ea nu exista .. ea este doar invocata.. si cum ? intr`un mod prost evident .. rusinea asta apare la fel de penibil ca urmatoarele scuze "cainele mi a mancat tema, doamna profesoara" ; "am intarziat ca nu mi a sunat ceasul.. probabil s a stricat" ; "nu pot sa mai ies afara azi ca am fost aseara in club si azi nu ma mai lasa mama" [=))].. etc.
Totusi esenta rusinii nu se pierde .. ptr ca modul in care rusinea este invocata .. este extrem de rusinos ptr respectivii.
Am trait s o vad si p asta... rusinea a devenit scuza universala .. deci avem asa ..

"Am vrut sa duc gunoiul, dar mi a fost rusine" -- Lene
"Am vrut sa ma duc la doctor dar mi a fost rusine" -- Frica
"Am vrut sa`i arat ca`mi pare rau dar mi a fost rusine" -- Dezinteres
"Am vrut sa recunosc ca sunt prost dar mi a fost rusine" -- Mandrie

Ipotetica voastra rusine imi provoaca sila ..

Tare rau filmul asta .. da`l drqu de gunoi ca nu ma mai dau jos din pat.. il duc maine.
Sa`mi bage ala freza in gura si sa`mi zguduie dintii ?!
Eu i am dat un sms ca mi pare rau .. ce sa fac mai mult .. ia ca de suparare .. ies in oras.
Mai bine ca nu mi a iesit, oricum nu aveam nevoie.

Craciun Fericit .. salut toti bloggerii care au lesinat blogosfera cu multe articole emo .. acum de sarbatori .. sugeti muie !!!

Am facut parte din prima generatie de rebeli de dupa revolutie .. rebeli d aia de scoala generala, care si au lasat amprentele pe generatiile urmatoare .. iar generatiile urmatoare au crescut in umbra noastra. Noi nu eram rockeri cu piele si plete .. noi eram anti .. noi am infiintat ideea "nu`mi place daca place, celor pe care nu ii plac". Noi eram aia care plecam cu niste haine de acasa si altele in ghiozdan .. plecam imbracati de parinti si inainte sa iesim din scara ne schimbam .. parinti care mai tarziu s au obisnuit cu ideea ca suntem altfel.. ne au acceptat iar in unele cazuri acum se si mandresc cu noi. Noi eram aia care mergeam la director o data pe zi la mijlocul anilor 90. Ne am nascut sa fim altfel .. toti eram diferiti, fiecare era un ingredient .. iar faptul ca ne am strans laolalta.. combinandu`ne ideile a facut ca totul sa iasa cum nu se putea mai bine ptr noi .. si mai prost ptr ei.

1. Par vopsit ??? Parca tu nu erai blond .. la director !!!
2. Pantaloni scurti ?? Stii ca nu ai voie ?? Ce daca sunt 40 de grade afara.. la director !!!
3. Cercel in ureche ?? Ce inseamna asta ? La director
4. Iar ati mazgalit peretii .. ? La director
5. Baiatul ala de pe tricoul tau arata degetul mijlociu ???? La director
6. Nu esti imbracat in cele 3 culori pe care ai voie sa le porti (alb, bleumarin, negru) La director !!!
   
7. La director !!! La director !!! La director !!!
8. Ce faaaaceti aici ?? La direeectoooor !!!

Si asa spuneam ca suntem saraci si ca blugii sunt de la fratii mai mari .. ca sa ne lase cu ei largi .. si asa ne luam tricouri atat de lungi .. incat pantalonii trei sferturi ii lasam in jos pana ii faceam lungi si tricoul ne acopera .. si asa .. si asa ..

Dupa ce am plecat .. am observat ca cei din urma noastra .. faceau exact ce faceam si noi .. chiuleau exact in aceleasi locuri unde o faceam si noi .. se purtau la fel ca noi .. vorbeau ca noi .. mergeau ca noi .. totul ajunsese la o asemenea magnitudine incat profesorii ne sunau sa ne cheme pe la scoala.. dupa ce noi terminasem cu un an sau doi scoala ... ca sa stam de vorba cu ceilalti copii .. sa i potolim ..
Au ramas numele noastre pe peretii lor .. si caracterele noastre in sufletele celor mai mici ..

Noi am fost cei care suntem anti .. aia care nu mergem la mall sa vedem un film, avem cinematografele noastre, mici, frumoase si ieftine .. nu mergem in cluburi .. ca avem terasele noastre unde cunoastem de la picolite pana la patron ... nu o sa ne vezi imbracati cum zice moda voastra .. ptr ca noi avem moda proprie .. nu avem nimic in comun .. ptr ca noi uram ce voi credeti "cool" .. nu avem nimic in comun ..

Trecut prin toate astea.. bineinteles ca nu o sa`mi placa Craciunul ... bineinteles ca sunt impotriva lui .. ptr ca acel Craciun care voua va place si noua ne este bagat pe gat .. il uram din tot sufletul .. ptr ca deocamdata nu putem sa sarbatorim noi Craciunul ... in felul nostru .. Atat timp cat nu este cum vrem noi.. nu il vrem deloc

Ori ca noi .. ori deloc !!!

Ps : Multumesc Mirela.. mi`ai adus aminte de ceva .. multumesc tuturor care cred ca noi suntem baieti buni .. si tuturor celor care ne binecuvanteaza cu sustinere.

Mereu am crezut ca e necesara doar caldura sufleteasca pentru a incalzi un camin. Necesitatile noastre nu sunt mari, complexe sau iesite din comun. Noi nu avem probleme, ne facem sau ne fac altii, problemele nu vin niciodata de la sine.
E ca in filme, cand corabia e prea grea si se scufunda.. capitanul da ordin ca toate lucrurile nefolositoare sa fie aruncate peste bord.. arunca televizorul oricum nu e bun de nimic si mai si consuma.. arunca casetofonul oricum se aude muzica de la vecinul, arunca doua trei becuri, lumanarile sunt ieftine si se si regenereaza, un adevarat perpetuum mobile, arunca si din vesela.. pentru doua suflete ajung cate doua din fiecare.. si arunci, arunci, arunci..

Am cam aruncat tot .. nu mai e nimic de aruncat ? Acum ce facem ?
Simplu..
"Scurtam caloriferul .. e greu, ne trage in jos, atat timp cat mai am aer in plamani nu am sa permit sa ne scufundam"

VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcţie, de funcţionare etc.). ♢ Viciu de conformaţie = dispoziţie anormală a unor părţi sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Fig. Pornire nestăpânită şi statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiţii legale de formă sau de conţinut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víţiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.

Sunt doua femei importante din viata mea, prima`mi reprezinta trecutul iar cealalta prezentul. Este o diferenta mare intre ele, as putea spune ca uneori cand ma gandesc la ele si le alatur, se gasesc amandoua in antiteza. Caracterizandu`le voi putea sa trasez o linie a drumului pe care l am parcus intre timp.
Prima .. Catalina, mi a fost prezentata de tatal meu cand am implinit 18 ani. Subtirica, inalta.. bruneta cu ochii de un verde deschis, care uneori reflectau lumina pe fata mea.. priveam adanc in ei, ma vedeam ca in oglinda si ma pierdeam cu orele gandind la noi doi si la destinele care ni se intersectau. Sumbra si serioasa ca si mine. Se intampla des sa o iau dupa mine prin cartierele rau famate pe unde umblam atunci, o prezentam prietenilor si ma mandream cu ea. Deseori se intampla sa ma pot impune cu ajutorul ei in orice anturaj, cu ea langa mine ma simteam in siguranta, aveam mai multa incredere in mine si mai multa incredere in cuvantul meu. Despartirea a venit tarziu, am umblat impreuna ceva timp, dar nu eram fericit pe cat as fi crezut ca voi fi in ziua in care am cunoscut`o, lipsea ceva.. am vrut o schimbare. I am intors intr o zi spatele si nu ne am mai vazut niciodata.
A doua.. Clara, e putin mai plinuta, imi ajunge pana la umar, e blonda.. e blonda de zici ca parul ei se hraneste cu soare, are niste ochi caprui simpli, cand o privesc simt ca o cunosc de milenii intregi, de parca ne am nascut unul pentru altul, iar lumea a fost creeata doar ptr noi ca sa ne intalnim. Vesela si fericita ca si mine. Ne vedem mereu la mine, stam in sufragerie cu orele, pierzand vremea.. cu niste popcorn, ne uitam la televizor, sta mereu in bratele mele iar in pauzele publicitare imi canta si ma fura cu totul, imi fura mintea si mi o duce departe, regret cand n am timp de ea si incerc sa mi fac toate planurile zilnice in asa fel incat sa o vad cat mai des

Sunt mai multe de spus dar nu are sens.. asta`i povestea mea cu Catalina si Clara, una`i o sabie iar alta`mi e chitara.

Nu ma consider un om norocos .. defapt nu prea sunt norocos deloc, daca stau bine sa ma gandesc nu pot sa mi aduc aminte ultima oara cand mi s a intamplat ceva si am exclamat fericit .. "ia uite baaa .. ce noroc am avut". Stim cu totii cum e cu "prost sa fii, noroc sa ai" .. dar cand nu esti nici prost si nici nu ai noroc .. cum te descurci ?
Daca un lucru poate merge prost.. cu siguranta asa se va intampla. Plecand de la ideea asta imi fac singur norocul. Trebuie doar sa ai in vedere toate aspectele, sa anticipezi toate problemele care se pot ivi si sa le preintampini cu rezolvari cat mai bune. Cu siguranta ca o sa mearga prost .. ori faci totul perfect ori esti pregatit pentru toate posibilitatile in care se vor ivi probleme.
Bine.. asta e valabila pentru lucruri .. lucrurile sunt stabile din toate punctele de vedere. In relatiile cu oamenii e deja alta problema, oamenii sunt prosti si norocosi de aceea sunt instabili, impiedicati si imprevizibili.. evident vor calca stramb sau o vor lua razna .. stricand tot.
Ma intrebi .. de ce sa te mai chinui ?? Pai daca nu ne am chinui, nu am mai avea nici un folos.. ca oricum nu suntem buni de nimic.