Marcel, primul baiat de cartier cu blog

Oare a fost vantul rece al diminetii, stropii mari si grei de ploaie sau norii desi care impiedicau razele soarelui sa mi patrunda in geam. Sa fi fost lipsa tutunului sau poate sarcasmul de dimineata. Poate au fost toate adunate cu nevoia de o schimbare.
Am doi prieteni buni .. Zergon spunea ca deciziile bune iti dau valoarea umana iar Marz spunea ca intentia nu conteaza, ce faci te defineste.
Mi am pierdut mintile acum mult timp.
Nu am fost niciodata o persoana prea religioasa, cu toate ca multi ani la rand inainte de culcare imi spuneam constiincios rugaciunea iar la sfarsit rugam divinitatea sa mi ajute semenii. "Oamenii saraci fa i bogati si oamenii bolnavi fa i sanatosi." N am cerut niciodata ceva pentru mine, poate si pentru ca nu eram convins ca cineva ma aude sau ca cineva se va implica si chiar voi primi ce doream. Mai tarziu m am lasat si de acest obicei, acum mai privesc in gol cand trec pe langa o biserica si ma intreb "ce ar fi daca ?"
Au fost cateva momente in care imi doream mintile inapoi.
Acum nu mai vreau nimic. Pentru ca in cautare de stabilitate mi am suprimat toate sentimentele. Imi tin respiratia acum. Nu simt nimic. Oricum nu e nimic bun de simtit. Sunt o stanca.
Dar cred ca e un pret destul de mic.. sa platesti eliminarea atitudinii emotionale pentru a uita ca nu esti satanos mintal.
Totusi .. as cere ceva pentru mine.. mi as dori sa am puterea sa accept ce nu pot schimba.. sa inteleg o data pentru totdeauna ca unele lucruri ma depasesc si nu am nici o sansa sa le remediez.. si as mai vrea puterea de a schimba ceea ce pot schimba.. sa nu ma descurajez vazand cate lucruri nu pot controla si sa cedez nemaincercand sa fac nimic.
Pana la urma.. presimt ca o sa fie totul perfect. Candva o sa fie. Trebuie sa fie.

Aseara mi am disecat viata. Am cam luat note de promovare la toate capitolele.. Totusi sunt nemultumit. Daca ar fi viata altcuiva nu as intelege de unde vine atata mahnire. Probabil ca odata cu trecerea anilor s au pierdut multe lucruri, iar optimismul de geniu cu care m am nascut aflu acum ca l am dat jos din autobuz de mult. Simt cum se scurge tot ce am mai bun in mine.. cu fiecare rasuflare si fiecare cuvant scris. Probabil ca pana la sfarsitul anului voi consuma tot ce am mai de pret.. voi ramane pustiu. Uneori sunt atat de ocupat sa fiu suparat incat ma opresc din gandit. Trecerea noptii nu a remediat nimic, m am ridicat din pat doar ca sa ma duc acasa si am ajuns acasa doar ca sa am de unde pleca.. Nici vodka aia blestemata nu mai avea acelasi gust.. iar tutunul nu m a mai readus cu picioarele pe pamant.
Ma simt ca un barman, ma simt folosit.. mi se zambeste doar cat torn bautura in pahar, sunt platit pentru efort si uitat. Ma stie toata lumea dar nu ma apreciaza nimeni.
Pana la urma nu e chiar atat de rau .. probabil e asa cum trebuie sa fie.. nu cum as merita bineinteles.. ci doar asa cum trebuie.
Dar totusi... uite gasesc un zambet.. numar bacsisul sictirit si trag un suras diabolic. Orice ar fi voi ramane in picioare.. am muncit prea multe nopti ca sa renunt acum.. lumea are nevoie de bautura.

Sunt de parere ca orice om de succes trebuie sa si inceapa discursul care ii confirma izbanda cu multumiri.
Evident ca orice lista de apreciere e lunga sau stufoasa si daca nu e .. inseamna ca omiti ceva .. voit sau nu.
Acesta nu este un discurs pentru ca inca nu sunt de succes si nici macar pe drumul succesului, doar simt nevoia sa trimit cateva multumiri, ptr ca destinatarii acestori elogii sa fie siguri ca le apreciez valoarea si ca le respect prezenta.
Ordinea este aleatorie..

Cursorul asteapta degetele sa loveasca taste.. (grea misiune)

Marcel ar vrea sa multumeasca lui insusi ca va suporta. Multumesc pentru felul in care m am educat, multumesc ca inca nu sunt perfect si am la ce sa mai lucrez, multumesc pentru parerile minunate despre tot ce ma inconjoara, pareri pe care le astern aici si sunt apreciate de putini oameni la adevarata valoare, multumesc pentru ca dau senzatia oamenilor ca sunt superior si nu vor sa comenteze ce se scrie aici de frica sa nu zica ceva stupid, multumesc ca am reusit sa atrag oameni de toate felurile care sa ma indemne sa scriu in continuare, multumesc ca am reusit sa atrag atentia domnului nu stiu cum de la nu stiu ce editura care m a pus pe ganduri cand mi a zis ca daca scriu o carte el o publica.
Cea mai mare multumire pe care o pot adresa altei fiinte in afara de mine.. este timpul petrecut impreuna. Valorifici asta ?

Am purtat recent o discutie cu trei distinsi domni. Toti trei in varsta, cu niste cv`uri impresionante, de dimensiunile unui cearceaf, functii inalte cel putin cat intercontinentalul, bogate experiente din toate domeniile si barbi lungi, stofoase si carunte
Pe langa dezbaterile obisnuite dintre barbati.. care este cea mai buna bere, cum sa intelegi o femeie si frumusetile vietii, am mai avut una cel putin la fel de interesanta.
Trebuie sa mi recunosc dezavantajul, nu stiam nici o zecime din ce stiau colegii mei de tacla si unde mai pui faptul ca ei deja ajunsesera la propriile concluzii inainte ca subiectele sa fie aruncate in discutie. M am recunoscut infrant in momentul in care m am asezat la masa.. asta e.. cand nu poti, nu poti.. te recunosti invins si incerci sa inveti cat mai mult ca data viitoare sa ai o oarecare pretentie sau macar sa nu mai pierzi asa rusinos.. nu ?!
Revenind la discutia misterioasa.. cei trei colegi de aventura verbala erau pusi de acord asupra ideii ca adevarata fata a omului e dimineata si doar dimineata. Primele ganduri atunci cand deschizi ochii sunt cele mai pure.. iar cu timpul.. inaintand spre pranz le vei pata usor usor cu influentele lumii inconjuratoare. Primele ganduri, primele idei sau altfel pus .. "tu cel dinainte".
N am vrut sa accept asta, ptr ca in varianta mea, imaginea de dimineata e doar ceva brut, nefinisat si urat.. care se prelucreaza de`a lungul zilei si seara am un diamant de toate frumusetea care noaptea, in intuneric, lumineaza idei si calauzeste cuvinte.
Concluzia este simpla.. cei trei indivizi.. mos Trecut, mos Prezent si mos Viitor ascund lucruri mult mai complexe decat puteam eu sa percep.
In rest.. cea mai buna bere este cea pe care o prefera fiecare, cu femeia nu o s o scoti niciodata la capat iar frumusetile vietii sunt peste tot, mereu.. trebuie doar sa ai timp de ele.

1.
a. Am tot intalnit oameni lipsiti de caracter, oameni slabi, care iti transmiteau sentimente de sila, dar am intalnit si oameni cu un caracter atat de puternic care iti transmiteau o bucata din gandirea lor. Cei aflati in prima categorie tin cont doar de cum bate vantul, sunt imprevizibili si o pot apuca in orice directie, ceilalti au teorii stufoase dupa care se ghideaza mai toata viata lor si un singur drum fix.
Avem morile de vant si stalpii de telegraf.
b. Indraznesc sa mai creez o categorie, cel putin in teorie. Stalpi de telegraf care isi vad propriul drum, tin firele intinse si baza bine infipta in pamant, dar totusi la un vant puternic se clatina, nu`si schimba drumul si nici locul unde sunt infipti in pamant ci doar unghiul viziunii, o data sau de mai multe ori.

2.
a. Cred ca din momentul in care ne nastem creerul este plin. Iar asimilarea oricarui lucru nou se va face contra costul stergerii unui lucru vechi.
b. Compar creerul cu un autobuz. Este mereu plin, pleaca pe traseu, pentru orice calator pe care il vei urca, esti obligat sa dai unul jos. Ar fi usor daca am putea alege si n ar mai fi totul atat de aleatoriu. Vezi calatorul in statie, dar nu stii daca il iei sau nu .. si nu stii ce calator ai platit in schimbul lui.

1a este irefutabil.
1b este adevarat doar daca 2a este adevarat.
2b explica 2a.

Am elaborat aceasta teorie acum 2 ani cand privind in autobuz am observat ca am pierdut un calator.. acesta se asigura ca legatura dintre pix si foaie cand este facuta sa nu fie intrerupta decat atunci cand pixul sau foaia cedeaza. Pixul ramane fara mina, foaie se termina.Nu stiu exact ce alt calator am luat in schimbul lui, nu ma pot pronunta acum daca schimbul a fost benefic sau nu. Cert e ca vantul puternic mi a schimbat unghiul din care vedeam lucrurile, nu o data ci de mai multe ori.

Acum trei sau patru ani am purtat o discutie despre suflete-pereche. Eram de parere ca nu exista. Nu exista suflete-pereche. Acestea se formeaza in timp prin dragoste, intelegere si toleranta. Acum cred ca in procesul de fabricare al fiecarei tigarete ii este menit un bat de chibrit. Evident ca din multiplele probleme, exista posibilitatea ca el si ea sa nu se intalneasca niciodata. Tigareta poate sa aibe parte de o bricheta si chibritul de un trabuc (homosexualism) sau ea cu aragazul el cu o bucata de foaie (inselaciune). Nu pot sa ma abtin cand ma gandesc cate astfel suflete-pereche am distrus. Chiar acum 5 minute am irosit un bat de chibrit pe doua caiete care trebuiau sa ajunga pe blog. (Aberatie post-geniu)

Acest articol este pentru Madalina, cu mesajul urmator : Avand in vedere ca esti cel putin la fel de desteapta ca si mine, nu cred ca putem co`exista, nu vreau sa te mai vad niciodata.

Am lasat`o pe una pentru alta.
Unii au zis ca dau vrabia din mana pentru cioara de pe gard, altii ca e normal.. sunt curios si imi urmaresc impulsurile. Ca deobicei eu am alta parere. Nu`mi plac lucrurile noi sau schimbarile radicale in viata mea personala, dar sunt momente in care ma gasesc de prea mult timp in acelasi loc si imi rasare dorinta de a dezamagi pe cineva.. de a imi face bagajul si a pleca, doar pentru ideea plecarii, de amorul artei sau de dragul dramei.
Asa ca am plecat.. cu un buzunar ticsit, ceva haine, ganduri bune de la parinti, dorul de casa si zambetul pe buze. Drumul trebuie sa recunosc parea promitator, sus intre nori e locul potrivit pentru un visator alimentat cu vodka smirnoff platita in euro.
Se spune ca sunt locuri mai civilizate decat Romania. Se poate.. am fost in cea mai vestita capitala europeana care nu era nici mai buna, nici mai frumoasa si nici macar mai civilizata. Sunt doar aparente. Mai evoluata mi s a parut la probleme, probleme la care erau deja solutiile dar lipsea punerea in practica. E ca si cum s ar da pahare si sticle de apa tuturor .. nestiind ce sa faca mai departe, cei de aici ar sparge cumva sticla si tot ar bea apa.. cei de acolo pur si simplu ar privi`o ore in sir si ar muri de sete.
Mai adanc nu vreau sa merg. Nu merita subiectul dezvoltat nici macar pe blogul unui baiat de cartier.
Mi`am facut cumparaturile, am injurat locuitorii in limba materna, m am distrat si m am intors acasa.

Era sa uit.. am lasat speranta pentru fericire. Dar decat fericire fortata mai bine speranta desarta.

Mario, antreprenor stradal, viseaza sa faca bani din piatra seaca. Farmecul sau ii da o imensa putere de convingere, legenda spune ca acum cativa ani, a incercat sa`i vanda unui american podul constanta, pod situat intre cartierul 1mai si comuna chitila. Evident ca podul nu ii apartinea si nu avea nici un act asupra lui. Afacerea a cazut, iar americanul intors acasa, inspirat de Mario, a pornit o firma care se ocupa cu vanzarea pamantului de pe luna.

Doar pentru ca nu imi place sa mint si sa insel asta nu inseamna ca nu o fac sau ca nu ma pricep.

Ideea e simpla. Trebuie sa gasesti tinta si sa tragi.
Oamenii sunt naivi, dar nu cum erau inainte. Inainte erau doar creduli acum sunt creduli de meserie. Se cred maturi, nu mai cred in ce le spui tu, cred in ce le dicteaza instinctul, nu te mai considera pe tine puternic ca le dai in cap.. cred ca ei sunt maturi ca se lasa jefuiti. Iubesc maturitatea.. si ii multumesc zilnic bunului Dzeu pentru aceasta minune. In timp ce majoritatea intorc obrazul celalalt, cedeaza ei primii, lasandu`te pe tine sa vorbesti, nepunandu-se la mintea ta si uneori cand le mai si rasare putin tupeu incerc sa te insele cu gandul ca tu nu ai cum sa iti dai seama.

Naivitatea mileniului trei ii face de rasul targului.

Aplicarea e arta. In orice moment sa ai o iesire de urgenta asigurata, hraneste`i pe toti cu firimituri, nu i lasa sa moara de foame dar nici nu le umple burtile, pentru ca nu vor mai avea nevoie de tine, glume multe, reflectoarele sa fie pe tine dar atentia publicului deviata in alta parte, fa i sa creada ca sunt in control total in fiecare secunda, ca ei au puterea de decizie.. iar cand te plictisesti sau i ai secat de resurse aplica marele final, retrage`te izgonit. 
Cat mai multa drama, ca si cum n ai avut de ales, asa sa fie totul. Chiar daca s au prins ca au fost folositi sau nu.. fa i sa creada ca ei erau importanti si ei ti au intors spatele iar tu te ai conformat. Asa te vei putea intoarce oricand, in aceeasi pozitie.

In timp ce ei gandesc ca esti un nesemnificativ, tu sapi santuri, gropi si canioane pentru toata lumea. Nu o sa stie ce i a lovit.

Acum te intreb, Marcele .. cum e ? te mai crezi destept ?

Stiu povestea unui om batran.
Acum 40 de ani a contractat o boala care avea sa`i schimbe radical intreaga viata. Fiind in floarea varstei, de`abia trecut de adolescenta, a observat el in diferite cazuri ca miezul (de orice fel) e intotdeauna cel mai castigat. Grea boala. Grea pentru el, grea pentru cei din jur, grea pentru toti samburii din lume si pentru toti ceilalti care ii erau pulpa si coaja.
Atunci cand calci oameni in picioare nu te mai intrebi "de ce ramai singur ?". Ci doar accepti situatia, te resemnezi si incerci sa imbunatatesti situatia.
I au placut luminile si le a dorit intotdeauna atintite asupra lui. Asta da boala !
Genul de om care, dupa spusele lui, decat zece ani cioara prefera sa fie un an vultur. Asa se punea el in mijlocul furtunii si zambea larg la cer, doar ca sa fie rugat sa intre in casa, ar fi incercat cu o scobitoare sa schimbe cursul unui rau doar ca sa opreasca in loc cativa trecatori, si ar fi luat camasa pe dos doar ca sa mire lumea pe strada si sa fie privit in tramvai.
Nu l interesau parerile altora, spunea ca "il injura ei pe Dzeu, d apai pe mine, un prost".
Viata lui a fost un spectacol complet, el un actor iar tot ce`l inconjura o scena. A avut de toate. Acum la batranete isi aminteste de tot si`mi povesteste si radem impreuna de parca am fi de o varsta.
Este bunicul meu si ma tem sa nu`i seman.
Mereu ma face sa ma intreb ... oare sunt atat de diferit pentru ca nu am putut sa fiu normal sau pentru ca nu mi s a ivit ocazia ? E ca si cum toata lumea ar avea pantofi albastri iar tu nu ai putut sa ti iei pentru ca nu aveau numarul tau, iar acum urasti culoarea, pantofii si oamenii ce`i poarta.

Spusele sale le`am tradus in "nu conteaza cat traim ci doar cum o facem", iar farmecul povestilor pe care mi le mai spune am sa`l transmit mai departe. Cu siguranta ca asa oameni nu se mai fabrica.

Cum se defineste un barbat ?
La mine in familie nu devi barbat pana nu te inseli. Da.. noi n avem varsta majoratului care sa delimiteze trecerea, vreo proba maiastra de trecut sau nu stiu exact cati litri de bere cu tatii nostri. Noi trebuie doar sa ne inselam. Nu sa inselam, ca asta e prea usor.. ci sa ne inselam.
Vezi tu .. barbatii din familia mea, sunt urmariti de un blestem. Suntem blestemati sa avem intotdeauna dreptate. Te`ai putea intreba .. "dar ce e asa rau in asta ?". Nu functioneaza cum am vrea, cum am spera sau cum ai crede.
Nu o sa castig la loto niciodata doar pentru ca voi face o puternica afirmatie in sufragerie.
In anumite momente.. pur si simplu intervine un al saselea simt care imi arata deznodamantul. L ai putea numi instinct. Poate ca instinct este.. oricum, orice ar fi nu este o minune ci un blestem.
Ai idee cum e sa traiesti viata fara surprize ? Placute .. neplacute.
Ai idee cum e sa asculti vorbe si sa stii ca sunt minciuni, sa asculti promisiuni care stii ca nu se vor implini niciodata, sa privesti zambete de care doar tu stii ca sunt fortate, sau priviri calde trucate ?!
Ai idee cum e sa stii termenul de valabilitate al prieteniilor de orice fel ?! Sa stii cand o sa inceapa si cand o sa se sfarseasca totul .. sa stii de ce si de ce nu..
Crede`ma .. e complicat si dureros. Mai mult complicat si mult mai mult dureros.
La mine in familie nu esti cu adevarat barbat pana nu te inseli.
Si uite asa ne petrecem o parte din timpul liber, incercand sa ne intindem capcane de toate felurile.
Pana la urma.. nu e atat de grav.. e complicat.
Inchipuie`ti ca maine bucatarul o sa faca ciorba la pranz. Iar tu esti in piata cu 24 de ore inainte sa ia ciorba de pe foc, incercand sa ghicesti ce fel de ciorba o sa fie si cautand vanzatorii vinovati de aprovizionarea bucatarului ca sa ii strangi de gat.

Daca te duce capul te vei intreba .. si eu voi raspunde.. sa omori bucatarul nu e sufiecient, nu e complicat.

In alta ordine de idei.. nu ma asteptam la geamuri sparte nici prima si nici a doua oara.. Dar a doua oara.. speram .. nu ma asteptam, dar speram. Asta e .. e timp, pana la urma o sa ma insel si eu. Nu`i nimic .. stiu si de ce si de ce nu.. si nu ma deranjeaza.. doar ca.. e lasa.

Dificila intrebare cand mi se adreseaza.. cel putin eu sunt sincer .. cand o adresez nu prea ma intereseaza si nici nu sunt atent .. incerc doar sa fac conversatie si sa tin cealalta persoana ocupata cat timp imi asez eu lucrurile in cap. Sa zicem (teoretic) ca te intereseaza mai mult si nu esti la fel de nesimtit(a) ca mine.
Ce sa fac.. sunt angrenat intr o lupta asidua, evident cu mine insumi (cliseu). Sunt doua fronturi .. primul vrea o mare, mare reforma.. extirparea corzilor vocale pentru a nu mai vorbi si strivirea degetelor cu ciocanul pentru a nu mai scrie .. motto : "Oricum sunt toti surzi si orbi"
Al doilea front se gaseste in antiteza (intind coarda cu metafora asta, stiu) .. vrea neaparat sa imbunatateasca lucrurile, ducandu`le undeva in cealalta extrema, gandind pozitiv pentru intreaga natiune.. motto : "Cu o floare se face primavara"
Evident ca eu ca om normal sunt total nehotarat.. dar nu alternez ca toata lumea "cand imi vine" .. asa ca am mestesugit un sistem (am probleme normale dar le tratez "extravagant").
Fiecare primeste cate o zi .. e bine pana aici .. s a inteles nu ?
Si uite asa .. incerc in zilele impare sa repar ce am stricat in zilele pare ..
E ceva de munca, dar nu ma plang .. sunt multumit de mine (deocamdata), nu e o treaba usoara.. dar nu vad alta solutie .. Se mai ivesc probleme cand nu am timp sa repar tot ce am stricat cu o zi inainte .. de ex. azi nu am avut timp sa caut acetona.
In rest .. ce sa mai fac.. am cam rezolvat tot ce era de rezolvat.. mai am cativa pitici pe creier .. dar vorbim intr o alta zi de astia ..

PS : Ma grabesc acum .. dar vreau sa iti multumesc ca esti zambitoare tot timpul .. chiar daca stii ca mereu te iau peste picior .. sunt curios totusi.. ai zambi la fel si daca ti as pune piedica ? :P
PS2 : (pe ton ironic) Nu sunt nebun .. sunt doar ... doar ... diferit.